One month later

Da, s-a făcut o lună de când sunt away.
Aseară am experimentat pentru prima dată pizza la metrou la 2 noaptea. SUPER BUNĂ!
Azi am experimentat pentru prima dată o toaletă publică la metrou. Oripilant.
Azi am experimentat pentru prima dată taxiul in Viena, ok... mai scump decât în Ro of course dar nu chiar atât de scump.
Am terminat prima săptămână de facultate aici. Colegii mei nu vorbesc între ei prea mult. Dacă vorbesc, vorbesc în șoaptă ȘI ÎN PAUZĂ! Oameni ciocănesc cu knuckles-urile în bancă după fiecare curs.
Școala din ro nu e chiaaaar atât de bad. După cele 16 examene pe sesiune și am trecut prin 4 sesiuni so far pot spune că știu mai multe chestii teoretice decât toți colegii mei de aici. Păcat că ei au antrenamentul limbii uzuale. Dar și când mi-oi exersa eu limbile, cum o sa fie?
More to be continued tomorrow when I remember stuff.
Ah da... când cineva mă întreabă de unde sunt, îi întreb de unde cred ei că sunt. 98 la sută din răspunsuri spun Spania (NU EXAGEREZ), în seara asta am auzit America Latină. Când spun nu, mă iau cu Portugalia, Italia, Franța. Le zic totuși că sunt din România și cred că o să încep să le spun că sunt din Timorul de Est că probabil știu la fel de multe despre el ca despre România.

Winter is coming.

Bucătăria românească?

Există?

Acum o săptămână și ceva a trebuit să gătesc ceva tradițional românesc... Ce ați crede că ar fi trebuit să gătesc? Am ajuns la niște cartofi să zicem țărănești.
Altceva? Mămăligă? Sorry... exista polenta.
Mici... au și ăștia carne tocată cu vită și porc.
Sarmale? Azi am văzut în supermarket ceva intitulat  ”Onassis weinblätter” ce semănau cu niște sarmale la conservă, vin de prin Grecia.
Hmm... ghiveci? ghiveciuri au toți.
Gulaș? Nu e nici măcar transilvănesc...
Borș? au și restul popoarelor est-europene si balcanice.
hmm... alte idei?

Încerc să mă obișnuiesc cu gătitul pe plită electrică... ultra-modernă, n-am ce spune. Cuptorul electric e de vis, dar plita... Mâncarea are alt gust aici și pentru că am schimbat gazul cu electricitatea, nu mai spun de gustul alimentelor. Cel mai mult mă seacă pâinea albă aici. E atât de dulce...Bleah! Pâinea neagră în schimb, e pâine neagra cu semințe întregi, nu doar așa caramelizată.
Mă seacă magazinele, nu doar că au program scurt și duminica liberă, înțeleg, sindicatele trebuie să-și facă treaba, dar mi-e dor de supermarket-urile din Ro unde găsești TOT ce vrei. Poți să-ți cumperi dintr-un singur magazin toate punctele de pe lista de cumpărături, aici trebuie să intri in 4 magazine și poate nici atunci n-ai găsit tot. Știu... este incredibil au tone de arome și ingrediente dar chestii basic nu.

More thoughts about living in Vienna

Am venit la Viena ca să mănânc într-o săptămână mai mult praz ca în România în ani de zile. Oamenii ăștia sunt ciudați. Ceapa lor are căței și usturoiul lor e ca ceapa, un întreg.
Am fost azi cu Couchsurfing-u' la o french conversation table. Super!
Am fost azi la o petrecere intr-un club în Viena. Tipii de aici straight sunt mai lascivi și mai out there ca tipele... chiar și românce. I swear. Se înghesuiau să danseze pe mese. Erau mai mulți tipi ca tipe pe mese. Not that their moves were bad tho'. :P
Au mai început să apară oameni care să știe că limba română e limbă latină. Thank God!
Azi am auzit în timp ce găteam Goran Bregovic - In the death car dat tare să audă toată lumea. Era pe repeat. Nu pot să spun că m-a deranjat. :D
Transportul vienez este sincer o capodoperă.
Învăț în fiecare zi ceva nou, și mă ambiționez să stresez nativii cu germana mea sau cu franceza mea, chiar și cu portugheza mea, săracii.
De când sunt aici petrec o groază de timp pe iarbă în parc sau pe unde apuc pe iarbă. Adevărul e că sunt 20 de grade și aer curat.
M-aș da și cu rolele că au trotuare super cum trebuie, aș purta și tocuri toata ziua și toată noaptea și mi-e dor de trotineta din clasa a 2a. Aici toți adulții au trotinetă.
More to come.

Later edit: Oamenii ăștia au haine super mișto, păcat că mai eleganți decât ei în 80 la sută din cazuri sunt câinii lor.
Sunt mai mulți oameni cu probleme medicale grave aici, gen tumori, probleme cu capu' decât m-aș fi așteptat.
Am fost la prima mea piesă în germană azi.
În seara asta cred că am fost de unu' cu față de serial rapist. Sper totuși că nu era cazul. dar în proporție de 70 la sută sunt sigură că a fost un pervert. Mă rog. N-am pățit nimic, Slava Cerului!
Îmi plac toate hainele din toate vitrinele. Bine... 80 la sută din ele. Lucru total diferit de România ultimilor câțiva ani, când mi-am găsit din greșeală ceva care să-mi placă. Păcat că nu scad de 50 de euro niciodată. Caz și mai des întâlnit: 100 euro. YEY. 8-|

La VIEnna en Rose

Well, am luat bursa Erasmus pentru un semestru. Here I am in Vienna. Mai am doua săptămâni până începe facultatea deci timp de relaxare și descoperit orașul. I swear to God orașul ăsta n-are cum să nu te binedispună.
Nush dacă o să mă obișnuiesc cu politețea ultra rece a oamenilor de pe aici, parcă mi-e dor să vorbesc cu oamenii în stații sau pe stradă ca în Ro sau, mă rog, ei cu mine. Am fost ieri in autogara de aici și erau oameni de toate națiile dar aș fi putut să jur că oamenii respectivi sunt români fără să-i aud vorbind română, doar prin simplu fapt că se împrieteneau super repede între ei, chit că se vedeau pentru prima dată acum pe drumul cu autocarul spre casă. Aud în fiecare zi români pe stradă.
Un sentiment ciudat m-a lovit de când sunt aici: ascult emisiunile de știri din Ro în format live pe site-urile lor, am reînceput să ascult radio.
Lipsa televizorului, I guess.
Sper să fie ok la facultate... să ma descurc și să-mi iau examenele finale la sfârșitul lui ianuarie.
Aștept să văd cum o să decurga experiența asta în afară, să zicem ca e prima mea experiență petrecută mai mult timp în afară și nu ca turist, ca să mă conving singură dacă merită să-ți trăiești viața în afară sau în Ro cu bune și rele, chit că alaltăieri credeam ca nu mai pot să produc sunete și că am uitat să vorbesc.
Cam așa am pornit... Vă mai scriu cum continui și cum am sfârșit.

DTS și Chișinău

În ultima săptămână am fost în vizită mai mult decât pe-acasă.
Am început cu Drobeta Turnu Severin mulțumită invitației Anei. THANK YOU!!
Am vizitat orașul. Iar dacă e vreun loc în țara asta în care latinitatea dă pe afara, acela ar fi Drobeta Turnu Severin.
Am fost mega impresionată de cât de curat e. Calitatea străzilor e impecabilă. O grooooooază de verdeață în oraș, ca de altfel în tot județul. Oameni foarte interesați de cum arată casele lor și pe din afară. Ca atare, aspectul per ansamblu al orașului este extraordinar. Plus... Dunărea e la ea acasă. Aș fi stat pentru totdeauna pe malu' ei uitându-mă cum curge. Nothing more relaxing. Am încercat braga, domn'e. Era chiar coadă mereu la ghereta cu bragă. Când i-am zis prietenei că acum pot să spun că am încercat și braga în viața asta, cele 2 tanti care beau aceeași licoare pe banca lânga mine, s-au întors și mi-au aruncat o privire de "femeie, unde naiba ai trăit până acum". Vă recomand să vă faceți drum pe aici.

Am trecut și pe la Băile Herculane pentru prima dată în viață. Au inceput să lucreze la hoteluri și clădirile vechi. Este absolut divină stațiunea. Nu e greu să-ți imaginezi de ce era vizitată odată de toată lumea bună a Europei. Munții, Cerna și clădirile vechi foarte, foarte frumoase... un loc extraordinar. Sper doar să le renoveze cât mai repede și să facă cineva ceva cu ele. 

Apoi... mi-am îndeplinit un vis, acela de a vedea Cazanele Dunarii. :x:x:x: Finally happened!
Mi-am petrecut cam 100 la suta din timpul de pe Clisura Dunarii cu gura căscată. Nu-mi venea să cred cât de frumos poate să fie și să fie la mine în țară. Bine... și la sârbi.
Vă recomand cu toată inima să mergeți măcar o dată pe aici, o să rămâneți complet fascinați și o să doriți să reveniți.
Mi-a fost arătat și locul pe unde fugeau românii din țară înainte de Revoluție. Cea mai scurtă distanță dintre noi și sârbi, să zicem 200 m, însă cea mai adâncă parte a Dunării, vreo 70 m. Mă întreb câți oameni au murit încercând să ajungă la sârbi, deoarece curenții din zonă nu păreau foarte prietenoși.
Am vazut în sfârșit statuia lu' Decebal. :X  Fooooarte inspirat nenea Iosif Constantin Drăgan. (De-ar lasa toți oameni cu foooarte mulți bani ceva la fel de impresionant în urma lor. Bisericile sunt overrated, guys. Dar cine să le spună dobitocilor care ne folosesc banii ca să facă Catedrala Mântuirii Neamului?)
Și am văzut și monumentu' lu' Traian, făcut de sârbi pe partea lor.
Am trecut și prin Orșova... alt loc în care nu credeam că voi ajunge vreodată. Impresionantă priveliștea ce-o au locuitorii. M-am holbat și la un ciuf al insulei Ada Kaleh și la Porțile de Fier 1. 
Incă o dată îți mulțumesc de ocazie, Ana!

După ce am venit din minunata călătorie, am plecat spre Chișinău.
Spre Chișinău am trecut și prin Huși. Am ochit eu niște clădiri vechi foarte frumușele, poate o să mai ajung vreodată. Mereu am vrut să ajung în orașul acesta.
Priveliștea dinspre Huși spre vama Albița este EXTRAORDINARĂ!!
Dupa vamă, Prutul. Another dream come true, chit că l-am văzut de pe un pod, în trecere.
Dupa ce treci Prutul, este atât la figurat, cât și la propriu, altă lume, alt film.
Peisajul este tare drăguț, iar drumul nu trece prin sate. ESTE O GROAZĂ DE VERDEAȚĂ!
Mi-a placut mult faptul că fiecare stație de autobuz, banuiesc, corespunzătoare fiecărui sat avea mozaicul său.
De asemenea, troițele la ei nu mai sunt ca la noi, relativ simple, să zicem o cruce sau o icoană, sau un Iisus pe o cruce. Doar alea ai caror sponsori sunt mai cu dare de mână sa fie cu picturi, sculpturi etc etc. Niet! La ei TOATE troițele sunt mega detaliate, încărcate, decorate! Fiecare Iisus e sculptat și e pe o cruce și la picioarele lui neapărat un craniu și niște oase.
Ajungem în Chișinău, sau mai bine zis Kishinev. Alt vis împlinit.
Străzile se strică. Petice peste petice. Un oraș extraordinar de verde!! Atâtea locuri în care să te plimbi, nici Bucureștiul nu are. Am ramas plăcut impresionată de clădirile vechi. Am văzut Arcul de Triumf și centrul!
Am fost la statuia lu' Ștefan cel Mare și Sfânt!
Mereu am vrut să văd arcul acela în realitate.
Aș vrea să revin în vizită.
În general oamenii ți se adresează în rusă, și celor rusânaci rău de tot le e scârbă să vorbească în română. E o amestecătură tare ciudată de limbi țara asta. La restaurant meniul era în română de la cap la coadă, ospătărița rusoaică, rusoaică, care abia rupea română. Iar ospătarul care ne-a adus nota mai ca ne-ar fi scuipat când a auzit de limba română.
Ospătarul de a 2a zi a fost culmea moldovean cu limba română prima.
Am realizat că oamenii ăstia din Basarabia au propria lor identitate și sunt mulțumiți cu asta. M-am convins că nu au nicio treabă cu nicio unire, înainte era doar o presupunere, dar la fața locului convingere absolută.
Nunta la care am mers a fost pliiiină de tradiții. Noi am fost ca la film, nu ca la nuntă. Nu ai nevoie de floricele pentru că platourile cu mâncarea sunt unele peste altele. E o experiența completă o nunta în Basarabia.
Am incercat cvas, care e un fel de must, dar nu de vin, ci de bere. Așa mi s-a părut.
Tre' să te obișnuiești cu vocabularul care chit ca e în română, e total altfel decât cum vorbesc oamenii in România. Nu zic acum de regionalisme, ci pur și simplu alte cuvinte, alte expresii pentru a desemna aceleasi actiuni, lucruri. Alte cuvinte, alte expresii pe care un român nu le-ar folosi, sau le-ar mai folosi nici în ruptu' capului.
Radiourile nu sunt doar în rusă sau doar în română. Acum îți vorbește dj-u' în ro, acum în ru. Zic de radiourile lor, că mai toate de la noi se prind și la ei.
Sper să mai ajung prin Republica Moldova. Nu m-am simțit exact ca acasă, da' nici ca într-o țară complet străină.

Still alive

Wow, n-am mai postat nimic din 31 martie. Hmmm... sunt în plină sesiune, de fapt mai spre sfârșit, numai că cele mai grele examene sunt acum. Pe 21 iunie scaaaaaaaap. N-am mai fost pe nicăieri, n-am mai facut nimic ieșit din comun lately.

Am vazut un film foarte tare totuși. Acesta se numeste The Intouchables. Vi-l recomand wholeheartedly!

The Berlin experience

Yey. I feel like the luckiest person alive having the chance to visit Vienna and Berlin some days apart. Really, there are no words to express how grateful I am to the universe.

Day 1:
Care practic este doar jumate de zi sau mai puțin. 18:30 avion Otopeni. Escală în Viena. ;;) Aeroportul din Viena părea un loc mult mai prietenos decât cu o săptămână înainte când alergam ca disperata prin el. Apoi zbor pe Berlin. Aș estima durata călătoriei de 3 ore. 1 oră până la Viena, 1 escala pe care nu ai timp s-o simți, 1 până la Berlin. Ajunsă acasă nu am făcut altceva decât să cad frântă.

Day 2:
Și acum tre' să încep să mă uit pe poze ca să știu pe unde am umblat.
În principiu, am iesit din casă și we started să walk around, să wander. Clădirile sunt cute, majoritatea sunt îngrijite. Nu știu sau nu vreau să înțeleg de ce în Ro, bine în București, nu le pasă oamenilor de fațade. Puii mei, problemele fiecăruia tot ar exista dar măcar când ai merge pe stradă nu te-ai mai simți așa apăsat și de griul blocurilor maaaari și rectungulare și deloc ornate, nici măcar reparate sau zugrăvite.
în materie de salubritate a orașului... să zicem că e la fel ca Bucureștiul plus (mult) mai multă sticlă pe jos pentru că e legal să bei pe stradă.
Ne-am plimbat pe jos până în centru și deși pe hartă par ok distanțele, în realitate sunt la ani lumină distanță. Într-un fel e foarte tare ca e așa spațios și simți că poți respira.
Am fost pe lângă unde era zidul cum ar veni, acum era un gard de fier care să aducă aminte, și pe lângă Capela Reconcilierii. Am văzut sute de sedii ale Humboldt Universität. Ne-am odihnit într-un parc, aș spune minimalist, de pe Invalidenstraße.
Am ajuns și noi la Hauptbahnhof, eu personal mă așteptam să văd o clădire bătrână. Neah... it was the newest thing ever. O chestie gigantică din sticlă pe post de gară.
Mi-a plăcut statuia din afara gării. O să vă arăt fotografiile pe mess. Am ajuns la Reichstag which is indeed nice. Și în față la Brandenburger Tor făcea un nene baloane cât mine de mari.:x A fost și o coloană oficială de vreun km, mi-ar plăcea să cred că am fost la 150 m distanță de Angela Merkel, but it might as well could have been anyone. Am continuat să mergem pe jos până la Berliner Dom care este într-adevăr o bijuterie. Fernsehturm se vede de peste tot din oraș. N-am urcat în el. Poate asta n-a fost ultima dată când o să ajung în Berlin. Am vizitat Schinkelmuseum care se află în interiorul Friedrichswerdersche Kirche. Schinkel fiind un nene arhitect care a avut un rol tare important în felul în care arată clădirile de vază ale orașului, chiar el a construit biserica în care se află muzeul său. E un loc impresionant.
Ne-am continuat periplul până la Rotes Rathaus, deci la Alexanderplatz, sub Fernsehturm, laitmotivul orașului. Am văzut și Neptunbrunnen which is very nice. Și cred că am fost într-un restaurant cu specific nemțesc, cam greu de găsit tho. Sunt toate specialițățile pământului în Berlin, astea nemțești sunt mai ascunse.

Day 3:
Am văzut Deutscher Dom care e vis-a-vis de Französischer Dom, iar das Konzerhaus se află între ele în Gendarmenmarkt. Am fost la Checkpoint Charlie, în drum spre Topographie des Terrors, un loc mișto dar chestiile prezentate într-adevăr li se potrivește numele, am ieșit nu foarte încântată de omenire. Pe lângă Fernsehturm care se vede de peste tot mai este și balonul cu aer cald al cotidianului Die Welt, care la fel, este foarte vizibil. Am ajuns la Potsdamerplatz la Sony Center, impresionant indeed. Au și Legoland pt pasionați. Am vizitat domul Reichstag-ului. Reaaally nice! Am incercat și un Currywurst dacă tot eram la Berlin. Cred că azi am fost la Altes Museum. Drăgălaș! Însă curatorii nemți sunt cei mai dubioși ever. Sunt politicoși și zâmbitori, însă sunt FOARTE nerăbdători să plece acasă. Se uitau la ceas în continuu. Can't blame them tho... de câte ori să te uiți la aceleași chestii.

Day 4:
ZOOOOOO BERLIN!!! Am stat cred ca 5 ore și am văzut și Aquarium-ul, care este mirific, și tot cred că n-am mai văzut o parte din grădină. Este imensă și când spun că au cele mai multe specii de orice din Europa, they mean it. E ușor bizar faptul că pe lângă ea sunt tot felul de clădiri ale diverselor corporații. Mă întreb cum e să te duci la job și să privești în jos pe geam și să vezi un elefant, o girafa etc.
Rupți de oboseală și foame. Am încercat pt prima dată mâncare vietnameză, probabil ca sosul de pește is not my favorite thing on earth.
În Berlin sunt sute de mii de restaurante, pub-uri, club-uri, cafenele, bodegi, oriceeee plus ice-cream-shops care își fac singuri înghețata. Niciun om cu probleme cu gâtul ca mine n-a putut să se abțină să nu mănânce înghețată de 2 ori la 20 de grade Celsius. Eu care ma sfiesc să mănânc și la 40 de grade.

Day 5:
Am vizitat Zitadelle Spandau, o fortăreață înconjurată de râul Spandau de prin nordul Berlinului aș zice. Very nice! Am fost la Filarmonica de aici. Mă așteptam să aibă mai multe locuri decât Ateneul nostru. Diferența de locuri nu e așa de mare. Interiorul este mult mai modern, dar n-aș da interiorul sălii mari de la Ateneul nostru nici pe 200 de sali de ateneu din alte țări. Babele și moșii care se cunoșteau de la filarmonică și se salutatu, se bârfeau erau aceeași ca în București. Dirijorul a fost chinez și solista care cânta la pian era o chinezoaică de 17 ani. Acum încep să înțeleg de ce e lumea speriată de cât de hard-working sunt chinezii. Totuși să ai concertul tău propriu și personal la Berliner Philarmonie la 17 ani e pretty awesome. Little did I know că o să dureze 2 ore jumate concertul. Deci m-am trezit undeva pe la 10 jumate seara în cealaltă parte a orașului pt prima dată complet singură pe stradă. M-am cam pierdut un pic, m-am regăsit dar am ajuns acasă în final!

Day 6:
Castelul Sanssouci. Ce excentric era Friedrich der Große. Foarte drăgălașe sălile castelului, parcul și faptul că tabloul lui Andy Warhol care îl portretizează pe Friedrich se află aici.

Day 7:
East Side Gallery. Zidul Berlinului cea mai ramas. Am fost în Berliner Dom și am urcat până sus. Many, many stairs tho. Wonderful experience! Am fost și la Nikolaikirche.

Day 8:
Am vizitat die Neue Nationalgalerie. Arta modernă/contemporană. Foarte foarte interesantă expoziția permanentă. Și cea specială părea drăguță dar mai costa înca 9 euro și era penultima zi... bugetul scăzuse... Next time, Richter. Next, că tot eram în zonă am văzut și Gemäldegalerie care conține tablouri din secolul 13 până prin secolul 18, de fapt mi-au scârțâit tălpile bocancilor și pe parchetul muzeului acestuia. I could say that pentru ca s-a întâmplat la propriu. Mostly am mers pe vârfuri, am alunecat sau am atins podeaua fooooarte încet ca să nu se audă. Zici că aveam papucei d-ăia de copii care chițăie ca să-i facă să meargă. Imagine! Mă simțeam extraordinar de bine când oamenii aveau audio guide-ul pe urechi sau le scărțâia și lor la fel încălțămintea sau atunci când eram singură în întreaga sală. Note to self: cand mai vizitezi un muzeu, schimbă-ți papucii. Foarte frumoasă și mare galeria. Am mâncat la Vapiano din Berlin de data aceasta, mai mic și mai aglomerat ca cel din Viena de acum 2 săptămâni. Next on the list, Pergamonmuseum care este absolut fantastic. Loved it!

Day 9:
Last day, sniff sniff. Mi-am petrecut dimineața căutând un afurisit de magnet in forma de urs pe care am amânat să-l cumpar în primele zile și dupa ori nu l-am mai găsit, ori nu-l mai aveau. Next time îl cumpar, cum îl văd. De fapt așa o să fac cu toate suvenirurile, le iau pe loc. Asta e dacă acolo costă mai mult decât dincolo, măcar nu plec cu buza umflată. În avion spre Ro erau o groază de străini cu diverse afaceri and stuff în Ro, am fost oarecum uimită, erau mai mulți străini decât români. Ah... și românii care erau... unii oameni liniștiti, normali, civilizați, cu bun simț, alții absolut cretini: să vorbești tare o oră din Viena până în București despre ce ți s-a întâmplat ție și ce dobitoc handicapat ești mi se pare o mârlănie extremă. Ah la final a mai simțit nevoia să-și mai bage ceva în ucrainenii din Kiev care nush ce i-au facut cu câteva zile înainte, deși era numai vina lui. Ăsta a fost la fel ca ăla de anul trecut care 2 ore si ceva până la București a înjurat nemții cu tot cu aeroporturile și companiile lor aeriene că și-au permis să schimbe poarta cu vreo ora inainte de la 22 la 40, cam vreo 10 minute de mers pe benzi rulante distanță. Big deal. Mă rog. Cred că toți prind curaj când știu că-s înconjurați de români și ajung în România.

Berlinul mi s-a părut mult mai grăbit decât Viena și un pic mai less tourist-friendly. Ah dacă vă duceți în Berlin, luați-vă abonamentele de 3 zile la vreo 60 de muzee. Costă 20 euro pt adulți și 9,5 euro pt studenți. Merită! Ah și Berlinul acceptă carnetele de student românești. ;;) Dacă îmi mai aduc aminte ceva revin.

P.S.: Ne-am învârtit pe lângă Hackescher Markt la greu. Este un fel de Lipscani mai primitor și este o piață cu muuuuuuulte mese. Este foarte aproape de Berliner Dom. Mi-a placut că pe toată durata șederii mele în Berlin am avut ocazia să îmi văd pătura roșie și cea verde cumparate de la Ikea pe toate scaunele de terasă.
Berlinul este un oraș GIGANTIC. Deci metroul este la fel de gigantic, pare înspăimântător dar nu e, e doar mare și trebuie să mergi multe stații sau stații lungi. I mean pe hartă arată drăgălaș. Iei de aici și ajungi acolo, doar atâtea stații și dacă ar fi s-o iei pe jos ar fi imens. Prețul abonamentului pe o săptămână e la fel ca în Viena cam 28 de euro, numai că berlinezii sunt mai practici poți să-ți iei un abonament pe 7 zile și în alte zile nu doar lunea ca în Viena. Evident abonamentul este pe metrou, autobuz, tramvai și Schnellbahn. Partea aiurea la autobuze e că dacă te considerai sac de cartof în București în autobuze, în Berlin ieși de acolo milk-shake. Curbele te fac praf și dacă nu te ții bine când oprește în stații se lasă fooooarte într-o parte ca să poată să urce toată lumea. Ah asta în stațiile în care oprește pt că apasă cineva pe buton. Pt turiști e foarte tricky. Trebuia sa cobor la o stație și n-a oprit nici la cea de dinaintea stației, nici în stație, nici după ea, că nu cobora nimeni și nu era nimeni în stație. Da, înțeleg că e mai practic dar dacă habar n-ai stațiile, străzile e nașpa.

The Vienna experience

Well... for starters, THANKS MARIA for giving me the opportunity to crash on a very comfy bed!
Hmm... luna asta mi-am făcut un cadou tare drăgălaș și so worth it cu banii de pe ultimu' salariu. Am fost 6 zile la Viena și implicit la concertul Feist. (!!!!!!!!!!! at laaast)
Pentru că aceasta a fost prima mea experiență cu Viena e posibil ca acest trip review să sune foarte cretinel și naiv... oh well.

Prima zi:
Ok... Bucuresti Otopeni... thanks honey for waking up at 4-5 in the morning in order to take me to the airport. Zborul a durat 1h 20min. După vreo oră, timp in care am citit un pic, am baut un ceai, ma pregăteam să intru în pâine: să termin de citit romanul, ne anunță pilotul că ne pregăteam să aterizăm.
Ajung pe aeroport, care mi se părea incredibil de mic, cam pe la ora 9 dimineata. (Apropo... nush cum am reușit să mă înțeleg cu oamenii în primele 3 zile că nu aveam glas.) Iau Schnellbahn-u' până în oraș. Then metrou, care este un fel de hibrid când merge pe sub pământ, când pe-afară. M-au enervat automatele alea de bilete că abonamentul pe o săptămână se putea cumpăra doar lunea și eu cum am fost de vineri pana miercuri a trebuit să-mi iau cate 2 valabile 3 zile. The good part is că abonamentele sunt pe TOT, gen metrou, tramvai, autobuz. Nu te mai chinui să îți cumperi șapte mii de bilete de la șapte mii de gherete. Și pentru studenții de acolo e și mai mișto că există un Semesterticket. Un semestru nu mai stai pe la cozi ca să-ți faci abonament cu reducere.
Așa... ajung la Maria acasă, îmi las ditamai geamantanul și mai scot chestii din rucsac și hai să ne plimbăm. M-am aciuat grupului de erasmuși și am vizitat Parlamentul lor, which is kinda amazing. Și într-o sală, din miile de săli, am gasit si o dispunere a locurilor diverselor minorități din imperiu de la 1911. Am gasit și români. Am făcut și poză... pentru interesați, vă arăt pe mess.
Apoi am fost la Kunsthistorisches Museum. Păcat că amândouă eram rupte de oboseală și de răceala. Am văzut expoziția principală cu Klimt că na... e anul lui și un pic din restul muzeului că deja nu puteam sa mai stăm în picioare. Am ajuns acasa și am dormit de la 6 seara până a doua zi. Când mai ajung în Viena o să-mi rezerv o zi doar pentru muzeul acesta să ma delectez total și probabil înainte o să beau și vreo 2 pahare de tequila ca să privesc arta diferit că la ce pictori olandezi am văzut, după ce că eram și mega obosită, am mai plecat și mega deprimată.

A doua zi:
M-am dus frumos la Schmetterlinghaus, și deși la început mă feream de fluturii mari care veneau să se așeze pe mine, până la urmă m-a luat unul prin surprindere, am vrut să-i fac poză dar a fugit repede că m-am miscat cu aparatul. O groază de fluturi giganți foarte drăguți.
Then, am fost la Albertina și mi-am văzut impresioniștii și apoi și restul palatului. Am văzut iepurelele lui Dürer live, such an unexpected surprise.
Apoi cred că am fost la Stephansdom și am văzut și Pestsäule, n-aș fi crezut că statuia asta așa de frumoasă e Statuia ciumei.
Apoi am fost la Donauturm, sus sus sus, și am văzut Dunărea evident. :))
Then în Prater și ne-am dat cu Riesenrad-ul.
Într-un final am ajuns la concert la Feist... Doamne cât am așteptat concertul ăsta... Eram asa de obosită dupa ziua aia încât jur că de vreo 3 ori îmi venea sa dorm pe umarul tipului din fața mea și a 4a oara adormisem in picioare pentru câteva secunde... Never happened in my life. Dupa I managed to snap out of it. Her voice is sooo amazing si her stage persona de asemenea. Mi-a plăcut că putea să fie self-ironic și că a comunicat a lot cu publicul. Really glad i've seen her live. Wanting to do that for a long, long time.
Mariahilferstrasse at really late in the night. Then pe la 1 cred că am facut Schnitzele dacă tot eram în Viena...

A treia zi:
Am vizitat Schönbrunn-ul. Ne-am aciuat pe lângă un ghid englez. ;;) Apoi cred că am fost la Hundertwasserhaus și la muzeul aferent. Unde am văzut expoziția permanentă și una cu politică și imagine fooooarte tare! Nu ne-am așteptat sa fie pe 3 etaje toată treaba. Merită văzută... what the heck... cam tot ce am vizitat merita văzut... de mai multe ori! Seara am fost la un restaurant tareee mișto... aparent e lanț de restaurante... Vapiano... can't wait to go there again.

A patra zi:
Am revenit la Schönbrunn la zoo. Apropo, peste tot mi-au acceptat carnetul de student din România cu excepția grădinei zoologice. Care n-aveau decât un singur tip de bilet pt copii, părinți, pensionari, șomeri, veterani de razboi, persoane cu dizabilități etc (pe la toate chestiile erau pomelnice întregi pentru diversele categorii de oameni care aveau reducere). Am văzut o groază de animale, multe nici nu știam că există. Mi-a fost frică rău să intru singură la pădurea tropicală, am încercat de 2 ori dar n-am putut să calc înăuntru... Asta e... copiii mei o să intre singuri, eu o să-i aștept afară. Am văzut o păuniță d-aia albă (cum visam să văd) complet isterică și se plimba singură prin grădina zoologică. M-a pupat o veverițăăăăăăăăăăă. Am văzut un anteater cum își folosea limba printr-o chestie care semăna cu o colonie de furnici și o femelă cum își căra puiul, foarte tare. La feline după ce voiai să iei în brațe un tigru, o panteră, un leopard și erai despărțit de un geam și erai dezamăgit, venea o pisică normală care abia aștepta să-ți pui în practică nevoia de a mângâia o felină. Tare răsfățată. Să nu se supere celalte animale dar sunt o groază. Aș vrea să revin și vara la zoo. Am fost și sus la Gloriette. Apoi m-am mai plimbat prin oraș. Am văzut și Die Spanische Hofreitschule și căluții.

A cincea zi:
Am fost la Belvedere. Și am mai văzut some Klimt. M-am chinuit vreo 30 min pe puțin să găsesc palatul... cert e că mă învârteam pe lângă el. Am mâncat o gogoașă și am băut un ceai într-o brutarie și cât timp am stat acolo și am ascultat vânzătoarea vorbind cu clienții. Cred ca a fost cea mai buna lecție de germana ever. Am auzit sute de formule de salut, multumit, la revedere. Și cerutul de indicații diverșilor cred că au fost niște exerciții de Hörverstehen tare folositoare. Am cumpărat niște vederi și erau vreo 14 atracții turistice, dintre care doar stadionul nu l-am văzut, în rest... tot. Seara un flavor de petrecere Erasmus.

A sasea zi:
... and the last one :(. M-am plimbat pe la Spittelau să văd o altă construcție de-a lui Hunderwasser. Am alergat după vreo 2 biserici pe care le văzusem din metrou și voiam să le fac poze. Bought more german books. Am văzut și AKH-ul și sper să n-am nevoie vreodată să și intru în spital. Seara am plecat spre aeroport. Am pierdut Schnellbahn-ul spre, astfel încât a trebuit să mai astept 23 de minute pt următorul. Odata urcată în tren, mi se părea că ne plimbam nu că ne grăbim spre aeroport(!!). Ajunsă pe aeroport am alergat în acel aeroport care nu mi s-a mai părut mic... nu cred că voi mai spune așa ceva despre vreun aeroport vreodată... cu trolerul de vreo 10 kg si rucsacul de alte 7-8. A trebuit să ies din clădirea principală să las trolerul și să alerg iar în clădirea principală, să trec de customs, etc etc. Am ajuns cu 45 min inainte sa decoleze avionul. Dupa vreo 10 min de cand am ajuns a inceput și boarding-ul. Trecusem prin rai, prin iad și prin purgatoriu până am ajuns în avion pe locul meu. A fost cea mai mare panică ever. Faza cu pierdutul avionului. De când mă urcasem în tren până când am ajuns la gate-ul meu nu m-am mai uitat la ceas că mă panicam și mai rău. După atâta panică și faptul că m-am descurcat să scap de ea, să gasesc terminalul ăla și toată harababura, serios, mi-a crescut stima de sine like a 100 times.

All in all, am fost mega șocată de cât de de treabă sunt oamenii și willing to help și zâmbitori și politicoși. Orașul este amazing, curat, aer curat. Cam gol tho... și ziua și noaptea. Și chiar toată lumea alerga peste tot. Am văzut în față la Schmetterlinghaus un tată care făcea jogging pe lângă căruciorul copilului. Mega helpful austriecii și faptul că m-am înțeles cu ei este fantastic. Cred că am redefinit noțiunea de vizitat un oraș în câteva zile, am fost mai activă decât un turist chinez. Apropo, erau peste tot și numai ei mi-au făcut poze.
Am rămas super impresionată de orașul acesta. So dacă you're considering a city break or so Vienna is a (very) good choice.

The Artist

Am văzut aseară filmul acesta minunat. Nu pot să mă decid ce mi-a placut mai mult la el: ideea, jocul actorilor, punerea în scenă, scenariul, cățelul tare isteț, coloana sonoră?
Deși e film mut și alb-negru, ai crede ca în era noastră nu mai are răbdare nimeni de așa ceva, regizorul francez Michel Hazanavicius face o treabă minunată cu scenariul. Filmul nu durează mai mult de 1 h 40 min... dar zău că la sfârșit îți pare rău că se sfârșește.
Despre actori... Jean Dujardin, căruia îi aparține rolul principal, mi se pare ca joacă excepțional, probabil că ar fi avut succes și în anii '20 dacă tot actor voia să fie. Berenice Bejo, protagonista feminină, joacă la fel de bine ca și Jean Dujardin, dar de ea nu auzisem prea multe în timp ce se vorbea despre film. Mi se pare foarte subestimată apariția ei în film. She is awesome!
Ceilalți actori sunt americani deja consacrați... fantastici nonetheless.
Cuțul este tare drăgălaș, e același cuțu ca în Water for Elephants pentru cei care au văzut și filmul acesta.
Filmul este o artă poetică pentru că este un film despre filme evident.
Este o experiență inedită și v-o recomand. Plus coloana sonoră este fascinantă.
Here's a glimpse:

Teatru si soare

Săptămâna asta am văzut 2 piese de teatru suuuuper tari la TNB.
Prima a fost duminică și se numește "Vizita bătrânei doamne" și o are în rol principal pe Maia Morgenstern. Piesa durează 3 ore jumate cu o pauză mai mult decât decentă de maxim 15 minute. Sunt cam vreo 36 de actori pe scena și cam fiecare zice, cântă ceva. Sunt niște personaje tare tare mișto. Personal cred ca nimeni altcineva n-ar fi putut-o juca pe tanti care e personajul principal al piesei în afară de Morgenstern. Mi se pare că înglobează amestecul perfect de femininitate și autoritate necesar pentru a o interpreta pe bătrâna doamnă care nu e atât de bătrână. N-am mai văzut ever un decor atât de elaborat. Sunt folosite vreo 4 limbi: româna, of course, ceva engleză, franceză și germană, parte pentru care am folosit tehnica de chuchotage (pt cunoscători). Îmi imaginez că pentru regizorul piesei a fost hell cu atâția actori și o scenă atât de complicată. Dar a trecut prin purgatoriu și piesa este pur si simplu heaven. You should see it.

A doua piesă am vazut-o miercuri și se numește "Dineu cu proști". Regizată de și cu Ion Caramitru, Horțiu Mălaele, Medeea Marinescu, Alexandru Bindea și alții. Piesa durează 1 h 40 min. Este o comedie ce merită văzută. Nu pot să apreciez destul cât de tare e piesa, trebuie să vă duceți s-o vedeți. Ieși pur și simplu cu zâmbetul pe buze după, chiar e o comedie bună.

E soare afară și cer senin. Spring? Is it you already?

În final o melodie pe care am descoperit-o foarte de curând și care îmi place.

Cirque du Soleil and more

Am fost la Cirque du Soleil at last. Când eram mică mă gândeam că va trebui să ma duc prin America pentru a-i vedea, chiar dacă ei sunt din Canada.
ANYWAY. I am glad, someone made it possibile for me to see them in Romania, aicișa la noi. Mă cam luaseră emoțiile când au început acrobațiile. Mi-au plăcut TAREEEEE mult costumele, personal aș vrea să ma îmbrac așa pe stradă. M-a cam dezamăgit lipsa de imaginație și bun simț al unui nene din public. Personal mi s-a părut doar un alt mârlan care a dat 450 ron pe un bilet și atât. Dar a facut mișto clovnul de el pe parcursul spectacolului. Era oare așa de greu să te prefaci că arunci o minge imaginară?! Pe lânga nenea ăsta au mai fost și alți spectatori invitați să improvizeze ceva alături de clovn. Un spectator chiar a urcat pe scenă și cred că s-a prefăcut cu clovnul ăla, s-a trântit pe scenă etc etc vreun sfert de oră... Deci se poate. Nici măcar nu se compară cu nenea care n-a vrut sa arunce o minge imaginară de pe scaunul său din public... Cam jenant... na...

Am terminat sesiuneaaaaa. Nu prea-mi vine să cred că am timp liber și nu mai trebuie să învăț nimic. Pot să citesc ce vreau, să văd ce film vreau. Cred că voi începe cititul cu Paroles de Jacques Prévert (at laaaaast... thankies dear)și voi continua cu mult iubitele mele romane nordice.

Chiar încerc să nu mai fiu stesată și comparativ cu lunile în care am fost angajată și aveam și facultatea chiar nu cred că se compară stresul de acum... I mean nu cred ca e stres, probabil că este the usual disappointment of myself.

Ninge... Chiar nu mi se pare așa grav. De fapt începe să mă cam calce pe nervi disperarea asta generală cu zăpada. Ninge de 3 săptămâni?... Really... Bunica mea îmi povestea că atunci când era tânără ningea din noiembrie până în martie, era zăpada de câțiva metri înălțime și stătea la sat. CINE SE MAI PLÂNGEA?
Nu vă convine vara, nu vă convine iarna... Hotărâți-vă odată...

Bucharest under snow

Da, iubesc Bucureștiul înzăpezit. Nu prea mă omor dupa frig, dar îmi place la nebunie Bucureștiul seara plin de zăpadă, mi se pare totul mai liniștit.
Mai am 4 examene din 13. This shit is endlessssss.
Am descoperit ceaiu' negru și încerc să mă abțin să nu beau mai mult de 2 căni pe zi.
Am chef sa go dancing.
I still don't know if anything is worth it at all, but i do it anyway.
Vreau să menționez că în prima zi de ninsoare, RATB-ul a funcționat impecabil. Remember who's saying that?

Sankt Petersburg State Ballet on Ice

Am văzut "Spărgătorul de nuci" azi.
Cam așa mi-am petrecut eu seara aceasta minunată... ca să nu zică lumea că nu-s cultă, în cap, de exemplu...
Doamne, scena a fost atât de mică încât tot spectacolul am avut impresia că artiștilor le e frică să sară. Se vedea ca sunt munciți. Costume tare drăgălașe. O să-mi duc copilul clar la spectacole de balet.
Sala Palatului era... PLINĂ...în condițiile în care jumate din sală era cu bilete de 300 ron...

Moreover, ce se întâmplă la Universitate mi se pare absolut penibil. Până acum am dat numai de dobitoci plictisiți care vor să se bată cu jandarmii... Dacă aș fi în locul jandarmilor cred ca i-aș bate să le ajungă adrenalina. Ce înseamnă frate sa n-ai foamete, razboi în țară... se plictisesc oamenii si vor distracție... Apucă-te domn'e de sporturi extreme dacă să te plimbi prin mall nu mai e destul. Cretini... știu că românii n-au inventat apa caldă cu treaba asta și că în afară e la fel și încă de mai mult timp. I-aș trimite prin țările arabe sărace sau prin Africa să fi văzut atunci cum se descurcă niște copii de 10 ani cu armele... să vezi atunci adrenalină. Citeam pe un alt blog recent despre un așa-zis românism: că ne merităm clasa politică. Greșit... treaba e a unui nene Friedrich Hayek care spunea că fiecare popor își merită conducătorii. Și cam așa și e... Ar trebui să ne asumăm și noi responsabilitatea, nu numai Guvernul pt orice lege stupidă, i-am votat... shit happens. I-ați votat și nu mai puteți scăpa de ei? tough luck.

Further more, moarte tramvaiului 1. M-am săturat să îngheț în stația aia în fiecare zi de mai multe ori, să-l scoată dracului dacă și-așa nu sunt în stare sa suplimenteze tramvaiele pe linia asta.

Baftă în sesiune! Am dat 6, mai am 7.