În ultima săptămână am fost în vizită mai mult decât pe-acasă.
Am început cu Drobeta Turnu Severin mulțumită invitației Anei. THANK YOU!!
Am vizitat orașul. Iar dacă e vreun loc în țara asta în care latinitatea dă pe afara, acela ar fi Drobeta Turnu Severin.
Am fost mega impresionată de cât de curat e. Calitatea străzilor e impecabilă. O grooooooază de verdeață în oraș, ca de altfel în tot județul. Oameni foarte interesați de cum arată casele lor și pe din afară. Ca atare, aspectul per ansamblu al orașului este extraordinar. Plus... Dunărea e la ea acasă. Aș fi stat pentru totdeauna pe malu' ei uitându-mă cum curge. Nothing more relaxing. Am încercat braga, domn'e. Era chiar coadă mereu la ghereta cu bragă. Când i-am zis prietenei că acum pot să spun că am încercat și braga în viața asta, cele 2 tanti care beau aceeași licoare pe banca lânga mine, s-au întors și mi-au aruncat o privire de "femeie, unde naiba ai trăit până acum". Vă recomand să vă faceți drum pe aici.
Am trecut și pe la Băile Herculane pentru prima dată în viață. Au inceput să lucreze la hoteluri și clădirile vechi. Este absolut divină stațiunea. Nu e greu să-ți imaginezi de ce era vizitată odată de toată lumea bună a Europei. Munții, Cerna și clădirile vechi foarte, foarte frumoase... un loc extraordinar. Sper doar să le renoveze cât mai repede și să facă cineva ceva cu ele.
Apoi... mi-am îndeplinit un vis, acela de a vedea Cazanele Dunarii. :x:x:x: Finally happened!
Mi-am petrecut cam 100 la suta din timpul de pe Clisura Dunarii cu gura căscată. Nu-mi venea să cred cât de frumos poate să fie și să fie la mine în țară. Bine... și la sârbi.
Vă recomand cu toată inima să mergeți măcar o dată pe aici, o să rămâneți complet fascinați și o să doriți să reveniți.
Mi-a fost arătat și locul pe unde fugeau românii din țară înainte de Revoluție. Cea mai scurtă distanță dintre noi și sârbi, să zicem 200 m, însă cea mai adâncă parte a Dunării, vreo 70 m. Mă întreb câți oameni au murit încercând să ajungă la sârbi, deoarece curenții din zonă nu păreau foarte prietenoși.
Am vazut în sfârșit statuia lu' Decebal. :X Fooooarte inspirat nenea Iosif Constantin Drăgan. (De-ar lasa toți oameni cu foooarte mulți bani ceva la fel de impresionant în urma lor. Bisericile sunt overrated, guys. Dar cine să le spună dobitocilor care ne folosesc banii ca să facă Catedrala Mântuirii Neamului?)
Și am văzut și monumentu' lu' Traian, făcut de sârbi pe partea lor.
Am trecut și prin Orșova... alt loc în care nu credeam că voi ajunge vreodată. Impresionantă priveliștea ce-o au locuitorii. M-am holbat și la un ciuf al insulei Ada Kaleh și la Porțile de Fier 1.
Incă o dată îți mulțumesc de ocazie, Ana!
După ce am venit din minunata călătorie, am plecat spre Chișinău.
Spre Chișinău am trecut și prin Huși. Am ochit eu niște clădiri vechi foarte frumușele, poate o să mai ajung vreodată. Mereu am vrut să ajung în orașul acesta.
Priveliștea dinspre Huși spre vama Albița este EXTRAORDINARĂ!!
Dupa vamă, Prutul. Another dream come true, chit că l-am văzut de pe un pod, în trecere.
Dupa ce treci Prutul, este atât la figurat, cât și la propriu, altă lume, alt film.
Peisajul este tare drăguț, iar drumul nu trece prin sate. ESTE O GROAZĂ DE VERDEAȚĂ!
Mi-a placut mult faptul că fiecare stație de autobuz, banuiesc, corespunzătoare fiecărui sat avea mozaicul său.
De asemenea, troițele la ei nu mai sunt ca la noi, relativ simple, să zicem o cruce sau o icoană, sau un Iisus pe o cruce. Doar alea ai caror sponsori sunt mai cu dare de mână sa fie cu picturi, sculpturi etc etc. Niet! La ei TOATE troițele sunt mega detaliate, încărcate, decorate! Fiecare Iisus e sculptat și e pe o cruce și la picioarele lui neapărat un craniu și niște oase.
Ajungem în Chișinău, sau mai bine zis Kishinev. Alt vis împlinit.
Străzile se strică. Petice peste petice. Un oraș extraordinar de verde!! Atâtea locuri în care să te plimbi, nici Bucureștiul nu are. Am ramas plăcut impresionată de clădirile vechi. Am văzut Arcul de Triumf și centrul!
Am fost la statuia lu' Ștefan cel Mare și Sfânt!
Mereu am vrut să văd arcul acela în realitate.
Aș vrea să revin în vizită.
În general oamenii ți se adresează în rusă, și celor rusânaci rău de tot le e scârbă să vorbească în română. E o amestecătură tare ciudată de limbi țara asta. La restaurant meniul era în română de la cap la coadă, ospătărița rusoaică, rusoaică, care abia rupea română. Iar ospătarul care ne-a adus nota mai ca ne-ar fi scuipat când a auzit de limba română.
Ospătarul de a 2a zi a fost culmea moldovean cu limba română prima.
Am realizat că oamenii ăstia din Basarabia au propria lor identitate și sunt mulțumiți cu asta. M-am convins că nu au nicio treabă cu nicio unire, înainte era doar o presupunere, dar la fața locului convingere absolută.
Nunta la care am mers a fost pliiiină de tradiții. Noi am fost ca la film, nu ca la nuntă. Nu ai nevoie de floricele pentru că platourile cu mâncarea sunt unele peste altele. E o experiența completă o nunta în Basarabia.
Am incercat cvas, care e un fel de must, dar nu de vin, ci de bere. Așa mi s-a părut.
Tre' să te obișnuiești cu vocabularul care chit ca e în română, e total altfel decât cum vorbesc oamenii in România. Nu zic acum de regionalisme, ci pur și simplu alte cuvinte, alte expresii pentru a desemna aceleasi actiuni, lucruri. Alte cuvinte, alte expresii pe care un român nu le-ar folosi, sau le-ar mai folosi nici în ruptu' capului.
Radiourile nu sunt doar în rusă sau doar în română. Acum îți vorbește dj-u' în ro, acum în ru. Zic de radiourile lor, că mai toate de la noi se prind și la ei.
Sper să mai ajung prin Republica Moldova. Nu m-am simțit exact ca acasă, da' nici ca într-o țară complet străină.
Monday, July 23, 2012
Wednesday, June 13, 2012
Still alive
Wow, n-am mai postat nimic din 31 martie. Hmmm... sunt în plină sesiune, de fapt mai spre sfârșit, numai că cele mai grele examene sunt acum. Pe 21 iunie scaaaaaaaap.
N-am mai fost pe nicăieri, n-am mai facut nimic ieșit din comun lately.
Am vazut un film foarte tare totuși. Acesta se numeste The Intouchables. Vi-l recomand wholeheartedly!
Am vazut un film foarte tare totuși. Acesta se numeste The Intouchables. Vi-l recomand wholeheartedly!
Saturday, March 31, 2012
The Berlin experience
Yey. I feel like the luckiest person alive having the chance to visit Vienna and Berlin some days apart. Really, there are no words to express how grateful I am to the universe.
Day 1:
Care practic este doar jumate de zi sau mai puțin. 18:30 avion Otopeni. Escală în Viena. ;;) Aeroportul din Viena părea un loc mult mai prietenos decât cu o săptămână înainte când alergam ca disperata prin el. Apoi zbor pe Berlin. Aș estima durata călătoriei de 3 ore. 1 oră până la Viena, 1 escala pe care nu ai timp s-o simți, 1 până la Berlin. Ajunsă acasă nu am făcut altceva decât să cad frântă.
Day 2:
Și acum tre' să încep să mă uit pe poze ca să știu pe unde am umblat.
În principiu, am iesit din casă și we started să walk around, să wander. Clădirile sunt cute, majoritatea sunt îngrijite. Nu știu sau nu vreau să înțeleg de ce în Ro, bine în București, nu le pasă oamenilor de fațade. Puii mei, problemele fiecăruia tot ar exista dar măcar când ai merge pe stradă nu te-ai mai simți așa apăsat și de griul blocurilor maaaari și rectungulare și deloc ornate, nici măcar reparate sau zugrăvite.
în materie de salubritate a orașului... să zicem că e la fel ca Bucureștiul plus (mult) mai multă sticlă pe jos pentru că e legal să bei pe stradă.
Ne-am plimbat pe jos până în centru și deși pe hartă par ok distanțele, în realitate sunt la ani lumină distanță. Într-un fel e foarte tare ca e așa spațios și simți că poți respira.
Am fost pe lângă unde era zidul cum ar veni, acum era un gard de fier care să aducă aminte, și pe lângă Capela Reconcilierii. Am văzut sute de sedii ale Humboldt Universität. Ne-am odihnit într-un parc, aș spune minimalist, de pe Invalidenstraße.
Am ajuns și noi la Hauptbahnhof, eu personal mă așteptam să văd o clădire bătrână. Neah... it was the newest thing ever. O chestie gigantică din sticlă pe post de gară.
Mi-a plăcut statuia din afara gării. O să vă arăt fotografiile pe mess. Am ajuns la Reichstag which is indeed nice. Și în față la Brandenburger Tor făcea un nene baloane cât mine de mari.:x A fost și o coloană oficială de vreun km, mi-ar plăcea să cred că am fost la 150 m distanță de Angela Merkel, but it might as well could have been anyone. Am continuat să mergem pe jos până la Berliner Dom care este într-adevăr o bijuterie. Fernsehturm se vede de peste tot din oraș. N-am urcat în el. Poate asta n-a fost ultima dată când o să ajung în Berlin. Am vizitat Schinkelmuseum care se află în interiorul Friedrichswerdersche Kirche. Schinkel fiind un nene arhitect care a avut un rol tare important în felul în care arată clădirile de vază ale orașului, chiar el a construit biserica în care se află muzeul său. E un loc impresionant.
Ne-am continuat periplul până la Rotes Rathaus, deci la Alexanderplatz, sub Fernsehturm, laitmotivul orașului. Am văzut și Neptunbrunnen which is very nice. Și cred că am fost într-un restaurant cu specific nemțesc, cam greu de găsit tho. Sunt toate specialițățile pământului în Berlin, astea nemțești sunt mai ascunse.
Day 3:
Am văzut Deutscher Dom care e vis-a-vis de Französischer Dom, iar das Konzerhaus se află între ele în Gendarmenmarkt. Am fost la Checkpoint Charlie, în drum spre Topographie des Terrors, un loc mișto dar chestiile prezentate într-adevăr li se potrivește numele, am ieșit nu foarte încântată de omenire. Pe lângă Fernsehturm care se vede de peste tot mai este și balonul cu aer cald al cotidianului Die Welt, care la fel, este foarte vizibil. Am ajuns la Potsdamerplatz la Sony Center, impresionant indeed. Au și Legoland pt pasionați. Am vizitat domul Reichstag-ului. Reaaally nice! Am incercat și un Currywurst dacă tot eram la Berlin. Cred că azi am fost la Altes Museum. Drăgălaș! Însă curatorii nemți sunt cei mai dubioși ever. Sunt politicoși și zâmbitori, însă sunt FOARTE nerăbdători să plece acasă. Se uitau la ceas în continuu. Can't blame them tho... de câte ori să te uiți la aceleași chestii.
Day 4:
ZOOOOOO BERLIN!!! Am stat cred ca 5 ore și am văzut și Aquarium-ul, care este mirific, și tot cred că n-am mai văzut o parte din grădină. Este imensă și când spun că au cele mai multe specii de orice din Europa, they mean it. E ușor bizar faptul că pe lângă ea sunt tot felul de clădiri ale diverselor corporații. Mă întreb cum e să te duci la job și să privești în jos pe geam și să vezi un elefant, o girafa etc.
Rupți de oboseală și foame. Am încercat pt prima dată mâncare vietnameză, probabil ca sosul de pește is not my favorite thing on earth.
În Berlin sunt sute de mii de restaurante, pub-uri, club-uri, cafenele, bodegi, oriceeee plus ice-cream-shops care își fac singuri înghețata. Niciun om cu probleme cu gâtul ca mine n-a putut să se abțină să nu mănânce înghețată de 2 ori la 20 de grade Celsius. Eu care ma sfiesc să mănânc și la 40 de grade.
Day 5:
Am vizitat Zitadelle Spandau, o fortăreață înconjurată de râul Spandau de prin nordul Berlinului aș zice. Very nice! Am fost la Filarmonica de aici. Mă așteptam să aibă mai multe locuri decât Ateneul nostru. Diferența de locuri nu e așa de mare. Interiorul este mult mai modern, dar n-aș da interiorul sălii mari de la Ateneul nostru nici pe 200 de sali de ateneu din alte țări. Babele și moșii care se cunoșteau de la filarmonică și se salutatu, se bârfeau erau aceeași ca în București. Dirijorul a fost chinez și solista care cânta la pian era o chinezoaică de 17 ani. Acum încep să înțeleg de ce e lumea speriată de cât de hard-working sunt chinezii. Totuși să ai concertul tău propriu și personal la Berliner Philarmonie la 17 ani e pretty awesome. Little did I know că o să dureze 2 ore jumate concertul. Deci m-am trezit undeva pe la 10 jumate seara în cealaltă parte a orașului pt prima dată complet singură pe stradă. M-am cam pierdut un pic, m-am regăsit dar am ajuns acasă în final!
Day 6:
Castelul Sanssouci. Ce excentric era Friedrich der Große. Foarte drăgălașe sălile castelului, parcul și faptul că tabloul lui Andy Warhol care îl portretizează pe Friedrich se află aici.
Day 7:
East Side Gallery. Zidul Berlinului cea mai ramas. Am fost în Berliner Dom și am urcat până sus. Many, many stairs tho. Wonderful experience! Am fost și la Nikolaikirche.
Day 8:
Am vizitat die Neue Nationalgalerie. Arta modernă/contemporană. Foarte foarte interesantă expoziția permanentă. Și cea specială părea drăguță dar mai costa înca 9 euro și era penultima zi... bugetul scăzuse... Next time, Richter. Next, că tot eram în zonă am văzut și Gemäldegalerie care conține tablouri din secolul 13 până prin secolul 18, de fapt mi-au scârțâit tălpile bocancilor și pe parchetul muzeului acestuia. I could say that pentru ca s-a întâmplat la propriu. Mostly am mers pe vârfuri, am alunecat sau am atins podeaua fooooarte încet ca să nu se audă. Zici că aveam papucei d-ăia de copii care chițăie ca să-i facă să meargă. Imagine! Mă simțeam extraordinar de bine când oamenii aveau audio guide-ul pe urechi sau le scărțâia și lor la fel încălțămintea sau atunci când eram singură în întreaga sală. Note to self: cand mai vizitezi un muzeu, schimbă-ți papucii. Foarte frumoasă și mare galeria. Am mâncat la Vapiano din Berlin de data aceasta, mai mic și mai aglomerat ca cel din Viena de acum 2 săptămâni. Next on the list, Pergamonmuseum care este absolut fantastic. Loved it!
Day 9:
Last day, sniff sniff. Mi-am petrecut dimineața căutând un afurisit de magnet in forma de urs pe care am amânat să-l cumpar în primele zile și dupa ori nu l-am mai găsit, ori nu-l mai aveau. Next time îl cumpar, cum îl văd. De fapt așa o să fac cu toate suvenirurile, le iau pe loc. Asta e dacă acolo costă mai mult decât dincolo, măcar nu plec cu buza umflată. În avion spre Ro erau o groază de străini cu diverse afaceri and stuff în Ro, am fost oarecum uimită, erau mai mulți străini decât români. Ah... și românii care erau... unii oameni liniștiti, normali, civilizați, cu bun simț, alții absolut cretini: să vorbești tare o oră din Viena până în București despre ce ți s-a întâmplat ție și ce dobitoc handicapat ești mi se pare o mârlănie extremă. Ah la final a mai simțit nevoia să-și mai bage ceva în ucrainenii din Kiev care nush ce i-au facut cu câteva zile înainte, deși era numai vina lui. Ăsta a fost la fel ca ăla de anul trecut care 2 ore si ceva până la București a înjurat nemții cu tot cu aeroporturile și companiile lor aeriene că și-au permis să schimbe poarta cu vreo ora inainte de la 22 la 40, cam vreo 10 minute de mers pe benzi rulante distanță. Big deal. Mă rog. Cred că toți prind curaj când știu că-s înconjurați de români și ajung în România.
Berlinul mi s-a părut mult mai grăbit decât Viena și un pic mai less tourist-friendly. Ah dacă vă duceți în Berlin, luați-vă abonamentele de 3 zile la vreo 60 de muzee. Costă 20 euro pt adulți și 9,5 euro pt studenți. Merită! Ah și Berlinul acceptă carnetele de student românești. ;;) Dacă îmi mai aduc aminte ceva revin.
P.S.: Ne-am învârtit pe lângă Hackescher Markt la greu. Este un fel de Lipscani mai primitor și este o piață cu muuuuuuulte mese. Este foarte aproape de Berliner Dom. Mi-a placut că pe toată durata șederii mele în Berlin am avut ocazia să îmi văd pătura roșie și cea verde cumparate de la Ikea pe toate scaunele de terasă.
Berlinul este un oraș GIGANTIC. Deci metroul este la fel de gigantic, pare înspăimântător dar nu e, e doar mare și trebuie să mergi multe stații sau stații lungi. I mean pe hartă arată drăgălaș. Iei de aici și ajungi acolo, doar atâtea stații și dacă ar fi s-o iei pe jos ar fi imens. Prețul abonamentului pe o săptămână e la fel ca în Viena cam 28 de euro, numai că berlinezii sunt mai practici poți să-ți iei un abonament pe 7 zile și în alte zile nu doar lunea ca în Viena. Evident abonamentul este pe metrou, autobuz, tramvai și Schnellbahn. Partea aiurea la autobuze e că dacă te considerai sac de cartof în București în autobuze, în Berlin ieși de acolo milk-shake. Curbele te fac praf și dacă nu te ții bine când oprește în stații se lasă fooooarte într-o parte ca să poată să urce toată lumea. Ah asta în stațiile în care oprește pt că apasă cineva pe buton. Pt turiști e foarte tricky. Trebuia sa cobor la o stație și n-a oprit nici la cea de dinaintea stației, nici în stație, nici după ea, că nu cobora nimeni și nu era nimeni în stație. Da, înțeleg că e mai practic dar dacă habar n-ai stațiile, străzile e nașpa.
Day 1:
Care practic este doar jumate de zi sau mai puțin. 18:30 avion Otopeni. Escală în Viena. ;;) Aeroportul din Viena părea un loc mult mai prietenos decât cu o săptămână înainte când alergam ca disperata prin el. Apoi zbor pe Berlin. Aș estima durata călătoriei de 3 ore. 1 oră până la Viena, 1 escala pe care nu ai timp s-o simți, 1 până la Berlin. Ajunsă acasă nu am făcut altceva decât să cad frântă.
Day 2:
Și acum tre' să încep să mă uit pe poze ca să știu pe unde am umblat.
În principiu, am iesit din casă și we started să walk around, să wander. Clădirile sunt cute, majoritatea sunt îngrijite. Nu știu sau nu vreau să înțeleg de ce în Ro, bine în București, nu le pasă oamenilor de fațade. Puii mei, problemele fiecăruia tot ar exista dar măcar când ai merge pe stradă nu te-ai mai simți așa apăsat și de griul blocurilor maaaari și rectungulare și deloc ornate, nici măcar reparate sau zugrăvite.
în materie de salubritate a orașului... să zicem că e la fel ca Bucureștiul plus (mult) mai multă sticlă pe jos pentru că e legal să bei pe stradă.
Ne-am plimbat pe jos până în centru și deși pe hartă par ok distanțele, în realitate sunt la ani lumină distanță. Într-un fel e foarte tare ca e așa spațios și simți că poți respira.
Am fost pe lângă unde era zidul cum ar veni, acum era un gard de fier care să aducă aminte, și pe lângă Capela Reconcilierii. Am văzut sute de sedii ale Humboldt Universität. Ne-am odihnit într-un parc, aș spune minimalist, de pe Invalidenstraße.
Am ajuns și noi la Hauptbahnhof, eu personal mă așteptam să văd o clădire bătrână. Neah... it was the newest thing ever. O chestie gigantică din sticlă pe post de gară.
Mi-a plăcut statuia din afara gării. O să vă arăt fotografiile pe mess. Am ajuns la Reichstag which is indeed nice. Și în față la Brandenburger Tor făcea un nene baloane cât mine de mari.:x A fost și o coloană oficială de vreun km, mi-ar plăcea să cred că am fost la 150 m distanță de Angela Merkel, but it might as well could have been anyone. Am continuat să mergem pe jos până la Berliner Dom care este într-adevăr o bijuterie. Fernsehturm se vede de peste tot din oraș. N-am urcat în el. Poate asta n-a fost ultima dată când o să ajung în Berlin. Am vizitat Schinkelmuseum care se află în interiorul Friedrichswerdersche Kirche. Schinkel fiind un nene arhitect care a avut un rol tare important în felul în care arată clădirile de vază ale orașului, chiar el a construit biserica în care se află muzeul său. E un loc impresionant.
Ne-am continuat periplul până la Rotes Rathaus, deci la Alexanderplatz, sub Fernsehturm, laitmotivul orașului. Am văzut și Neptunbrunnen which is very nice. Și cred că am fost într-un restaurant cu specific nemțesc, cam greu de găsit tho. Sunt toate specialițățile pământului în Berlin, astea nemțești sunt mai ascunse.
Day 3:
Am văzut Deutscher Dom care e vis-a-vis de Französischer Dom, iar das Konzerhaus se află între ele în Gendarmenmarkt. Am fost la Checkpoint Charlie, în drum spre Topographie des Terrors, un loc mișto dar chestiile prezentate într-adevăr li se potrivește numele, am ieșit nu foarte încântată de omenire. Pe lângă Fernsehturm care se vede de peste tot mai este și balonul cu aer cald al cotidianului Die Welt, care la fel, este foarte vizibil. Am ajuns la Potsdamerplatz la Sony Center, impresionant indeed. Au și Legoland pt pasionați. Am vizitat domul Reichstag-ului. Reaaally nice! Am incercat și un Currywurst dacă tot eram la Berlin. Cred că azi am fost la Altes Museum. Drăgălaș! Însă curatorii nemți sunt cei mai dubioși ever. Sunt politicoși și zâmbitori, însă sunt FOARTE nerăbdători să plece acasă. Se uitau la ceas în continuu. Can't blame them tho... de câte ori să te uiți la aceleași chestii.
Day 4:
ZOOOOOO BERLIN!!! Am stat cred ca 5 ore și am văzut și Aquarium-ul, care este mirific, și tot cred că n-am mai văzut o parte din grădină. Este imensă și când spun că au cele mai multe specii de orice din Europa, they mean it. E ușor bizar faptul că pe lângă ea sunt tot felul de clădiri ale diverselor corporații. Mă întreb cum e să te duci la job și să privești în jos pe geam și să vezi un elefant, o girafa etc.
Rupți de oboseală și foame. Am încercat pt prima dată mâncare vietnameză, probabil ca sosul de pește is not my favorite thing on earth.
În Berlin sunt sute de mii de restaurante, pub-uri, club-uri, cafenele, bodegi, oriceeee plus ice-cream-shops care își fac singuri înghețata. Niciun om cu probleme cu gâtul ca mine n-a putut să se abțină să nu mănânce înghețată de 2 ori la 20 de grade Celsius. Eu care ma sfiesc să mănânc și la 40 de grade.
Day 5:
Am vizitat Zitadelle Spandau, o fortăreață înconjurată de râul Spandau de prin nordul Berlinului aș zice. Very nice! Am fost la Filarmonica de aici. Mă așteptam să aibă mai multe locuri decât Ateneul nostru. Diferența de locuri nu e așa de mare. Interiorul este mult mai modern, dar n-aș da interiorul sălii mari de la Ateneul nostru nici pe 200 de sali de ateneu din alte țări. Babele și moșii care se cunoșteau de la filarmonică și se salutatu, se bârfeau erau aceeași ca în București. Dirijorul a fost chinez și solista care cânta la pian era o chinezoaică de 17 ani. Acum încep să înțeleg de ce e lumea speriată de cât de hard-working sunt chinezii. Totuși să ai concertul tău propriu și personal la Berliner Philarmonie la 17 ani e pretty awesome. Little did I know că o să dureze 2 ore jumate concertul. Deci m-am trezit undeva pe la 10 jumate seara în cealaltă parte a orașului pt prima dată complet singură pe stradă. M-am cam pierdut un pic, m-am regăsit dar am ajuns acasă în final!
Day 6:
Castelul Sanssouci. Ce excentric era Friedrich der Große. Foarte drăgălașe sălile castelului, parcul și faptul că tabloul lui Andy Warhol care îl portretizează pe Friedrich se află aici.
Day 7:
East Side Gallery. Zidul Berlinului cea mai ramas. Am fost în Berliner Dom și am urcat până sus. Many, many stairs tho. Wonderful experience! Am fost și la Nikolaikirche.
Day 8:
Am vizitat die Neue Nationalgalerie. Arta modernă/contemporană. Foarte foarte interesantă expoziția permanentă. Și cea specială părea drăguță dar mai costa înca 9 euro și era penultima zi... bugetul scăzuse... Next time, Richter. Next, că tot eram în zonă am văzut și Gemäldegalerie care conține tablouri din secolul 13 până prin secolul 18, de fapt mi-au scârțâit tălpile bocancilor și pe parchetul muzeului acestuia. I could say that pentru ca s-a întâmplat la propriu. Mostly am mers pe vârfuri, am alunecat sau am atins podeaua fooooarte încet ca să nu se audă. Zici că aveam papucei d-ăia de copii care chițăie ca să-i facă să meargă. Imagine! Mă simțeam extraordinar de bine când oamenii aveau audio guide-ul pe urechi sau le scărțâia și lor la fel încălțămintea sau atunci când eram singură în întreaga sală. Note to self: cand mai vizitezi un muzeu, schimbă-ți papucii. Foarte frumoasă și mare galeria. Am mâncat la Vapiano din Berlin de data aceasta, mai mic și mai aglomerat ca cel din Viena de acum 2 săptămâni. Next on the list, Pergamonmuseum care este absolut fantastic. Loved it!
Day 9:
Last day, sniff sniff. Mi-am petrecut dimineața căutând un afurisit de magnet in forma de urs pe care am amânat să-l cumpar în primele zile și dupa ori nu l-am mai găsit, ori nu-l mai aveau. Next time îl cumpar, cum îl văd. De fapt așa o să fac cu toate suvenirurile, le iau pe loc. Asta e dacă acolo costă mai mult decât dincolo, măcar nu plec cu buza umflată. În avion spre Ro erau o groază de străini cu diverse afaceri and stuff în Ro, am fost oarecum uimită, erau mai mulți străini decât români. Ah... și românii care erau... unii oameni liniștiti, normali, civilizați, cu bun simț, alții absolut cretini: să vorbești tare o oră din Viena până în București despre ce ți s-a întâmplat ție și ce dobitoc handicapat ești mi se pare o mârlănie extremă. Ah la final a mai simțit nevoia să-și mai bage ceva în ucrainenii din Kiev care nush ce i-au facut cu câteva zile înainte, deși era numai vina lui. Ăsta a fost la fel ca ăla de anul trecut care 2 ore si ceva până la București a înjurat nemții cu tot cu aeroporturile și companiile lor aeriene că și-au permis să schimbe poarta cu vreo ora inainte de la 22 la 40, cam vreo 10 minute de mers pe benzi rulante distanță. Big deal. Mă rog. Cred că toți prind curaj când știu că-s înconjurați de români și ajung în România.
Berlinul mi s-a părut mult mai grăbit decât Viena și un pic mai less tourist-friendly. Ah dacă vă duceți în Berlin, luați-vă abonamentele de 3 zile la vreo 60 de muzee. Costă 20 euro pt adulți și 9,5 euro pt studenți. Merită! Ah și Berlinul acceptă carnetele de student românești. ;;) Dacă îmi mai aduc aminte ceva revin.
P.S.: Ne-am învârtit pe lângă Hackescher Markt la greu. Este un fel de Lipscani mai primitor și este o piață cu muuuuuuulte mese. Este foarte aproape de Berliner Dom. Mi-a placut că pe toată durata șederii mele în Berlin am avut ocazia să îmi văd pătura roșie și cea verde cumparate de la Ikea pe toate scaunele de terasă.
Berlinul este un oraș GIGANTIC. Deci metroul este la fel de gigantic, pare înspăimântător dar nu e, e doar mare și trebuie să mergi multe stații sau stații lungi. I mean pe hartă arată drăgălaș. Iei de aici și ajungi acolo, doar atâtea stații și dacă ar fi s-o iei pe jos ar fi imens. Prețul abonamentului pe o săptămână e la fel ca în Viena cam 28 de euro, numai că berlinezii sunt mai practici poți să-ți iei un abonament pe 7 zile și în alte zile nu doar lunea ca în Viena. Evident abonamentul este pe metrou, autobuz, tramvai și Schnellbahn. Partea aiurea la autobuze e că dacă te considerai sac de cartof în București în autobuze, în Berlin ieși de acolo milk-shake. Curbele te fac praf și dacă nu te ții bine când oprește în stații se lasă fooooarte într-o parte ca să poată să urce toată lumea. Ah asta în stațiile în care oprește pt că apasă cineva pe buton. Pt turiști e foarte tricky. Trebuia sa cobor la o stație și n-a oprit nici la cea de dinaintea stației, nici în stație, nici după ea, că nu cobora nimeni și nu era nimeni în stație. Da, înțeleg că e mai practic dar dacă habar n-ai stațiile, străzile e nașpa.
Saturday, March 17, 2012
The Vienna experience
Well... for starters, THANKS MARIA for giving me the opportunity to crash on a very comfy bed!
Hmm... luna asta mi-am făcut un cadou tare drăgălaș și so worth it cu banii de pe ultimu' salariu. Am fost 6 zile la Viena și implicit la concertul Feist. (!!!!!!!!!!! at laaast)
Pentru că aceasta a fost prima mea experiență cu Viena e posibil ca acest trip review să sune foarte cretinel și naiv... oh well.
Prima zi:
Ok... Bucuresti Otopeni... thanks honey for waking up at 4-5 in the morning in order to take me to the airport. Zborul a durat 1h 20min. După vreo oră, timp in care am citit un pic, am baut un ceai, ma pregăteam să intru în pâine: să termin de citit romanul, ne anunță pilotul că ne pregăteam să aterizăm.
Ajung pe aeroport, care mi se părea incredibil de mic, cam pe la ora 9 dimineata. (Apropo... nush cum am reușit să mă înțeleg cu oamenii în primele 3 zile că nu aveam glas.) Iau Schnellbahn-u' până în oraș. Then metrou, care este un fel de hibrid când merge pe sub pământ, când pe-afară. M-au enervat automatele alea de bilete că abonamentul pe o săptămână se putea cumpăra doar lunea și eu cum am fost de vineri pana miercuri a trebuit să-mi iau cate 2 valabile 3 zile. The good part is că abonamentele sunt pe TOT, gen metrou, tramvai, autobuz. Nu te mai chinui să îți cumperi șapte mii de bilete de la șapte mii de gherete. Și pentru studenții de acolo e și mai mișto că există un Semesterticket. Un semestru nu mai stai pe la cozi ca să-ți faci abonament cu reducere.
Așa... ajung la Maria acasă, îmi las ditamai geamantanul și mai scot chestii din rucsac și hai să ne plimbăm. M-am aciuat grupului de erasmuși și am vizitat Parlamentul lor, which is kinda amazing. Și într-o sală, din miile de săli, am gasit si o dispunere a locurilor diverselor minorități din imperiu de la 1911. Am gasit și români. Am făcut și poză... pentru interesați, vă arăt pe mess.
Apoi am fost la Kunsthistorisches Museum. Păcat că amândouă eram rupte de oboseală și de răceala. Am văzut expoziția principală cu Klimt că na... e anul lui și un pic din restul muzeului că deja nu puteam sa mai stăm în picioare. Am ajuns acasa și am dormit de la 6 seara până a doua zi. Când mai ajung în Viena o să-mi rezerv o zi doar pentru muzeul acesta să ma delectez total și probabil înainte o să beau și vreo 2 pahare de tequila ca să privesc arta diferit că la ce pictori olandezi am văzut, după ce că eram și mega obosită, am mai plecat și mega deprimată.
A doua zi:
M-am dus frumos la Schmetterlinghaus, și deși la început mă feream de fluturii mari care veneau să se așeze pe mine, până la urmă m-a luat unul prin surprindere, am vrut să-i fac poză dar a fugit repede că m-am miscat cu aparatul. O groază de fluturi giganți foarte drăguți.
Then, am fost la Albertina și mi-am văzut impresioniștii și apoi și restul palatului. Am văzut iepurelele lui Dürer live, such an unexpected surprise.
Apoi cred că am fost la Stephansdom și am văzut și Pestsäule, n-aș fi crezut că statuia asta așa de frumoasă e Statuia ciumei.
Apoi am fost la Donauturm, sus sus sus, și am văzut Dunărea evident. :))
Then în Prater și ne-am dat cu Riesenrad-ul.
Într-un final am ajuns la concert la Feist... Doamne cât am așteptat concertul ăsta... Eram asa de obosită dupa ziua aia încât jur că de vreo 3 ori îmi venea sa dorm pe umarul tipului din fața mea și a 4a oara adormisem in picioare pentru câteva secunde... Never happened in my life. Dupa I managed to snap out of it. Her voice is sooo amazing si her stage persona de asemenea. Mi-a plăcut că putea să fie self-ironic și că a comunicat a lot cu publicul. Really glad i've seen her live. Wanting to do that for a long, long time.
Mariahilferstrasse at really late in the night. Then pe la 1 cred că am facut Schnitzele dacă tot eram în Viena...
A treia zi:
Am vizitat Schönbrunn-ul. Ne-am aciuat pe lângă un ghid englez. ;;) Apoi cred că am fost la Hundertwasserhaus și la muzeul aferent. Unde am văzut expoziția permanentă și una cu politică și imagine fooooarte tare! Nu ne-am așteptat sa fie pe 3 etaje toată treaba. Merită văzută... what the heck... cam tot ce am vizitat merita văzut... de mai multe ori! Seara am fost la un restaurant tareee mișto... aparent e lanț de restaurante... Vapiano... can't wait to go there again.
A patra zi:
Am revenit la Schönbrunn la zoo. Apropo, peste tot mi-au acceptat carnetul de student din România cu excepția grădinei zoologice. Care n-aveau decât un singur tip de bilet pt copii, părinți, pensionari, șomeri, veterani de razboi, persoane cu dizabilități etc (pe la toate chestiile erau pomelnice întregi pentru diversele categorii de oameni care aveau reducere). Am văzut o groază de animale, multe nici nu știam că există. Mi-a fost frică rău să intru singură la pădurea tropicală, am încercat de 2 ori dar n-am putut să calc înăuntru... Asta e... copiii mei o să intre singuri, eu o să-i aștept afară. Am văzut o păuniță d-aia albă (cum visam să văd) complet isterică și se plimba singură prin grădina zoologică. M-a pupat o veverițăăăăăăăăăăă. Am văzut un anteater cum își folosea limba printr-o chestie care semăna cu o colonie de furnici și o femelă cum își căra puiul, foarte tare. La feline după ce voiai să iei în brațe un tigru, o panteră, un leopard și erai despărțit de un geam și erai dezamăgit, venea o pisică normală care abia aștepta să-ți pui în practică nevoia de a mângâia o felină. Tare răsfățată. Să nu se supere celalte animale dar sunt o groază. Aș vrea să revin și vara la zoo. Am fost și sus la Gloriette. Apoi m-am mai plimbat prin oraș. Am văzut și Die Spanische Hofreitschule și căluții.
A cincea zi:
Am fost la Belvedere. Și am mai văzut some Klimt. M-am chinuit vreo 30 min pe puțin să găsesc palatul... cert e că mă învârteam pe lângă el. Am mâncat o gogoașă și am băut un ceai într-o brutarie și cât timp am stat acolo și am ascultat vânzătoarea vorbind cu clienții. Cred ca a fost cea mai buna lecție de germana ever. Am auzit sute de formule de salut, multumit, la revedere. Și cerutul de indicații diverșilor cred că au fost niște exerciții de Hörverstehen tare folositoare. Am cumpărat niște vederi și erau vreo 14 atracții turistice, dintre care doar stadionul nu l-am văzut, în rest... tot. Seara un flavor de petrecere Erasmus.
A sasea zi:
... and the last one :(. M-am plimbat pe la Spittelau să văd o altă construcție de-a lui Hunderwasser. Am alergat după vreo 2 biserici pe care le văzusem din metrou și voiam să le fac poze. Bought more german books. Am văzut și AKH-ul și sper să n-am nevoie vreodată să și intru în spital. Seara am plecat spre aeroport. Am pierdut Schnellbahn-ul spre, astfel încât a trebuit să mai astept 23 de minute pt următorul. Odata urcată în tren, mi se părea că ne plimbam nu că ne grăbim spre aeroport(!!). Ajunsă pe aeroport am alergat în acel aeroport care nu mi s-a mai părut mic... nu cred că voi mai spune așa ceva despre vreun aeroport vreodată... cu trolerul de vreo 10 kg si rucsacul de alte 7-8. A trebuit să ies din clădirea principală să las trolerul și să alerg iar în clădirea principală, să trec de customs, etc etc. Am ajuns cu 45 min inainte sa decoleze avionul. Dupa vreo 10 min de cand am ajuns a inceput și boarding-ul. Trecusem prin rai, prin iad și prin purgatoriu până am ajuns în avion pe locul meu. A fost cea mai mare panică ever. Faza cu pierdutul avionului. De când mă urcasem în tren până când am ajuns la gate-ul meu nu m-am mai uitat la ceas că mă panicam și mai rău. După atâta panică și faptul că m-am descurcat să scap de ea, să gasesc terminalul ăla și toată harababura, serios, mi-a crescut stima de sine like a 100 times.
All in all, am fost mega șocată de cât de de treabă sunt oamenii și willing to help și zâmbitori și politicoși. Orașul este amazing, curat, aer curat. Cam gol tho... și ziua și noaptea. Și chiar toată lumea alerga peste tot. Am văzut în față la Schmetterlinghaus un tată care făcea jogging pe lângă căruciorul copilului. Mega helpful austriecii și faptul că m-am înțeles cu ei este fantastic. Cred că am redefinit noțiunea de vizitat un oraș în câteva zile, am fost mai activă decât un turist chinez. Apropo, erau peste tot și numai ei mi-au făcut poze.
Am rămas super impresionată de orașul acesta. So dacă you're considering a city break or so Vienna is a (very) good choice.
Hmm... luna asta mi-am făcut un cadou tare drăgălaș și so worth it cu banii de pe ultimu' salariu. Am fost 6 zile la Viena și implicit la concertul Feist. (!!!!!!!!!!! at laaast)
Pentru că aceasta a fost prima mea experiență cu Viena e posibil ca acest trip review să sune foarte cretinel și naiv... oh well.
Prima zi:
Ok... Bucuresti Otopeni... thanks honey for waking up at 4-5 in the morning in order to take me to the airport. Zborul a durat 1h 20min. După vreo oră, timp in care am citit un pic, am baut un ceai, ma pregăteam să intru în pâine: să termin de citit romanul, ne anunță pilotul că ne pregăteam să aterizăm.
Ajung pe aeroport, care mi se părea incredibil de mic, cam pe la ora 9 dimineata. (Apropo... nush cum am reușit să mă înțeleg cu oamenii în primele 3 zile că nu aveam glas.) Iau Schnellbahn-u' până în oraș. Then metrou, care este un fel de hibrid când merge pe sub pământ, când pe-afară. M-au enervat automatele alea de bilete că abonamentul pe o săptămână se putea cumpăra doar lunea și eu cum am fost de vineri pana miercuri a trebuit să-mi iau cate 2 valabile 3 zile. The good part is că abonamentele sunt pe TOT, gen metrou, tramvai, autobuz. Nu te mai chinui să îți cumperi șapte mii de bilete de la șapte mii de gherete. Și pentru studenții de acolo e și mai mișto că există un Semesterticket. Un semestru nu mai stai pe la cozi ca să-ți faci abonament cu reducere.
Așa... ajung la Maria acasă, îmi las ditamai geamantanul și mai scot chestii din rucsac și hai să ne plimbăm. M-am aciuat grupului de erasmuși și am vizitat Parlamentul lor, which is kinda amazing. Și într-o sală, din miile de săli, am gasit si o dispunere a locurilor diverselor minorități din imperiu de la 1911. Am gasit și români. Am făcut și poză... pentru interesați, vă arăt pe mess.
Apoi am fost la Kunsthistorisches Museum. Păcat că amândouă eram rupte de oboseală și de răceala. Am văzut expoziția principală cu Klimt că na... e anul lui și un pic din restul muzeului că deja nu puteam sa mai stăm în picioare. Am ajuns acasa și am dormit de la 6 seara până a doua zi. Când mai ajung în Viena o să-mi rezerv o zi doar pentru muzeul acesta să ma delectez total și probabil înainte o să beau și vreo 2 pahare de tequila ca să privesc arta diferit că la ce pictori olandezi am văzut, după ce că eram și mega obosită, am mai plecat și mega deprimată.
A doua zi:
M-am dus frumos la Schmetterlinghaus, și deși la început mă feream de fluturii mari care veneau să se așeze pe mine, până la urmă m-a luat unul prin surprindere, am vrut să-i fac poză dar a fugit repede că m-am miscat cu aparatul. O groază de fluturi giganți foarte drăguți.
Then, am fost la Albertina și mi-am văzut impresioniștii și apoi și restul palatului. Am văzut iepurelele lui Dürer live, such an unexpected surprise.
Apoi cred că am fost la Stephansdom și am văzut și Pestsäule, n-aș fi crezut că statuia asta așa de frumoasă e Statuia ciumei.
Apoi am fost la Donauturm, sus sus sus, și am văzut Dunărea evident. :))
Then în Prater și ne-am dat cu Riesenrad-ul.
Într-un final am ajuns la concert la Feist... Doamne cât am așteptat concertul ăsta... Eram asa de obosită dupa ziua aia încât jur că de vreo 3 ori îmi venea sa dorm pe umarul tipului din fața mea și a 4a oara adormisem in picioare pentru câteva secunde... Never happened in my life. Dupa I managed to snap out of it. Her voice is sooo amazing si her stage persona de asemenea. Mi-a plăcut că putea să fie self-ironic și că a comunicat a lot cu publicul. Really glad i've seen her live. Wanting to do that for a long, long time.
Mariahilferstrasse at really late in the night. Then pe la 1 cred că am facut Schnitzele dacă tot eram în Viena...
A treia zi:
Am vizitat Schönbrunn-ul. Ne-am aciuat pe lângă un ghid englez. ;;) Apoi cred că am fost la Hundertwasserhaus și la muzeul aferent. Unde am văzut expoziția permanentă și una cu politică și imagine fooooarte tare! Nu ne-am așteptat sa fie pe 3 etaje toată treaba. Merită văzută... what the heck... cam tot ce am vizitat merita văzut... de mai multe ori! Seara am fost la un restaurant tareee mișto... aparent e lanț de restaurante... Vapiano... can't wait to go there again.
A patra zi:
Am revenit la Schönbrunn la zoo. Apropo, peste tot mi-au acceptat carnetul de student din România cu excepția grădinei zoologice. Care n-aveau decât un singur tip de bilet pt copii, părinți, pensionari, șomeri, veterani de razboi, persoane cu dizabilități etc (pe la toate chestiile erau pomelnice întregi pentru diversele categorii de oameni care aveau reducere). Am văzut o groază de animale, multe nici nu știam că există. Mi-a fost frică rău să intru singură la pădurea tropicală, am încercat de 2 ori dar n-am putut să calc înăuntru... Asta e... copiii mei o să intre singuri, eu o să-i aștept afară. Am văzut o păuniță d-aia albă (cum visam să văd) complet isterică și se plimba singură prin grădina zoologică. M-a pupat o veverițăăăăăăăăăăă. Am văzut un anteater cum își folosea limba printr-o chestie care semăna cu o colonie de furnici și o femelă cum își căra puiul, foarte tare. La feline după ce voiai să iei în brațe un tigru, o panteră, un leopard și erai despărțit de un geam și erai dezamăgit, venea o pisică normală care abia aștepta să-ți pui în practică nevoia de a mângâia o felină. Tare răsfățată. Să nu se supere celalte animale dar sunt o groază. Aș vrea să revin și vara la zoo. Am fost și sus la Gloriette. Apoi m-am mai plimbat prin oraș. Am văzut și Die Spanische Hofreitschule și căluții.
A cincea zi:
Am fost la Belvedere. Și am mai văzut some Klimt. M-am chinuit vreo 30 min pe puțin să găsesc palatul... cert e că mă învârteam pe lângă el. Am mâncat o gogoașă și am băut un ceai într-o brutarie și cât timp am stat acolo și am ascultat vânzătoarea vorbind cu clienții. Cred ca a fost cea mai buna lecție de germana ever. Am auzit sute de formule de salut, multumit, la revedere. Și cerutul de indicații diverșilor cred că au fost niște exerciții de Hörverstehen tare folositoare. Am cumpărat niște vederi și erau vreo 14 atracții turistice, dintre care doar stadionul nu l-am văzut, în rest... tot. Seara un flavor de petrecere Erasmus.
A sasea zi:
... and the last one :(. M-am plimbat pe la Spittelau să văd o altă construcție de-a lui Hunderwasser. Am alergat după vreo 2 biserici pe care le văzusem din metrou și voiam să le fac poze. Bought more german books. Am văzut și AKH-ul și sper să n-am nevoie vreodată să și intru în spital. Seara am plecat spre aeroport. Am pierdut Schnellbahn-ul spre, astfel încât a trebuit să mai astept 23 de minute pt următorul. Odata urcată în tren, mi se părea că ne plimbam nu că ne grăbim spre aeroport(!!). Ajunsă pe aeroport am alergat în acel aeroport care nu mi s-a mai părut mic... nu cred că voi mai spune așa ceva despre vreun aeroport vreodată... cu trolerul de vreo 10 kg si rucsacul de alte 7-8. A trebuit să ies din clădirea principală să las trolerul și să alerg iar în clădirea principală, să trec de customs, etc etc. Am ajuns cu 45 min inainte sa decoleze avionul. Dupa vreo 10 min de cand am ajuns a inceput și boarding-ul. Trecusem prin rai, prin iad și prin purgatoriu până am ajuns în avion pe locul meu. A fost cea mai mare panică ever. Faza cu pierdutul avionului. De când mă urcasem în tren până când am ajuns la gate-ul meu nu m-am mai uitat la ceas că mă panicam și mai rău. După atâta panică și faptul că m-am descurcat să scap de ea, să gasesc terminalul ăla și toată harababura, serios, mi-a crescut stima de sine like a 100 times.
All in all, am fost mega șocată de cât de de treabă sunt oamenii și willing to help și zâmbitori și politicoși. Orașul este amazing, curat, aer curat. Cam gol tho... și ziua și noaptea. Și chiar toată lumea alerga peste tot. Am văzut în față la Schmetterlinghaus un tată care făcea jogging pe lângă căruciorul copilului. Mega helpful austriecii și faptul că m-am înțeles cu ei este fantastic. Cred că am redefinit noțiunea de vizitat un oraș în câteva zile, am fost mai activă decât un turist chinez. Apropo, erau peste tot și numai ei mi-au făcut poze.
Am rămas super impresionată de orașul acesta. So dacă you're considering a city break or so Vienna is a (very) good choice.
Thursday, March 1, 2012
The Artist
Am văzut aseară filmul acesta minunat. Nu pot să mă decid ce mi-a placut mai mult la el: ideea, jocul actorilor, punerea în scenă, scenariul, cățelul tare isteț, coloana sonoră?
Deși e film mut și alb-negru, ai crede ca în era noastră nu mai are răbdare nimeni de așa ceva, regizorul francez Michel Hazanavicius face o treabă minunată cu scenariul. Filmul nu durează mai mult de 1 h 40 min... dar zău că la sfârșit îți pare rău că se sfârșește.
Despre actori... Jean Dujardin, căruia îi aparține rolul principal, mi se pare ca joacă excepțional, probabil că ar fi avut succes și în anii '20 dacă tot actor voia să fie. Berenice Bejo, protagonista feminină, joacă la fel de bine ca și Jean Dujardin, dar de ea nu auzisem prea multe în timp ce se vorbea despre film. Mi se pare foarte subestimată apariția ei în film. She is awesome!
Ceilalți actori sunt americani deja consacrați... fantastici nonetheless.
Cuțul este tare drăgălaș, e același cuțu ca în Water for Elephants pentru cei care au văzut și filmul acesta.
Filmul este o artă poetică pentru că este un film despre filme evident.
Este o experiență inedită și v-o recomand. Plus coloana sonoră este fascinantă.
Here's a glimpse:
Deși e film mut și alb-negru, ai crede ca în era noastră nu mai are răbdare nimeni de așa ceva, regizorul francez Michel Hazanavicius face o treabă minunată cu scenariul. Filmul nu durează mai mult de 1 h 40 min... dar zău că la sfârșit îți pare rău că se sfârșește.
Despre actori... Jean Dujardin, căruia îi aparține rolul principal, mi se pare ca joacă excepțional, probabil că ar fi avut succes și în anii '20 dacă tot actor voia să fie. Berenice Bejo, protagonista feminină, joacă la fel de bine ca și Jean Dujardin, dar de ea nu auzisem prea multe în timp ce se vorbea despre film. Mi se pare foarte subestimată apariția ei în film. She is awesome!
Ceilalți actori sunt americani deja consacrați... fantastici nonetheless.
Cuțul este tare drăgălaș, e același cuțu ca în Water for Elephants pentru cei care au văzut și filmul acesta.
Filmul este o artă poetică pentru că este un film despre filme evident.
Este o experiență inedită și v-o recomand. Plus coloana sonoră este fascinantă.
Here's a glimpse:
Saturday, February 25, 2012
Teatru si soare
Săptămâna asta am văzut 2 piese de teatru suuuuper tari la TNB.
Prima a fost duminică și se numește "Vizita bătrânei doamne" și o are în rol principal pe Maia Morgenstern. Piesa durează 3 ore jumate cu o pauză mai mult decât decentă de maxim 15 minute. Sunt cam vreo 36 de actori pe scena și cam fiecare zice, cântă ceva. Sunt niște personaje tare tare mișto. Personal cred ca nimeni altcineva n-ar fi putut-o juca pe tanti care e personajul principal al piesei în afară de Morgenstern. Mi se pare că înglobează amestecul perfect de femininitate și autoritate necesar pentru a o interpreta pe bătrâna doamnă care nu e atât de bătrână. N-am mai văzut ever un decor atât de elaborat. Sunt folosite vreo 4 limbi: româna, of course, ceva engleză, franceză și germană, parte pentru care am folosit tehnica de chuchotage (pt cunoscători). Îmi imaginez că pentru regizorul piesei a fost hell cu atâția actori și o scenă atât de complicată. Dar a trecut prin purgatoriu și piesa este pur si simplu heaven. You should see it.
A doua piesă am vazut-o miercuri și se numește "Dineu cu proști". Regizată de și cu Ion Caramitru, Horțiu Mălaele, Medeea Marinescu, Alexandru Bindea și alții. Piesa durează 1 h 40 min. Este o comedie ce merită văzută. Nu pot să apreciez destul cât de tare e piesa, trebuie să vă duceți s-o vedeți. Ieși pur și simplu cu zâmbetul pe buze după, chiar e o comedie bună.
E soare afară și cer senin. Spring? Is it you already?
În final o melodie pe care am descoperit-o foarte de curând și care îmi place.
Prima a fost duminică și se numește "Vizita bătrânei doamne" și o are în rol principal pe Maia Morgenstern. Piesa durează 3 ore jumate cu o pauză mai mult decât decentă de maxim 15 minute. Sunt cam vreo 36 de actori pe scena și cam fiecare zice, cântă ceva. Sunt niște personaje tare tare mișto. Personal cred ca nimeni altcineva n-ar fi putut-o juca pe tanti care e personajul principal al piesei în afară de Morgenstern. Mi se pare că înglobează amestecul perfect de femininitate și autoritate necesar pentru a o interpreta pe bătrâna doamnă care nu e atât de bătrână. N-am mai văzut ever un decor atât de elaborat. Sunt folosite vreo 4 limbi: româna, of course, ceva engleză, franceză și germană, parte pentru care am folosit tehnica de chuchotage (pt cunoscători). Îmi imaginez că pentru regizorul piesei a fost hell cu atâția actori și o scenă atât de complicată. Dar a trecut prin purgatoriu și piesa este pur si simplu heaven. You should see it.
A doua piesă am vazut-o miercuri și se numește "Dineu cu proști". Regizată de și cu Ion Caramitru, Horțiu Mălaele, Medeea Marinescu, Alexandru Bindea și alții. Piesa durează 1 h 40 min. Este o comedie ce merită văzută. Nu pot să apreciez destul cât de tare e piesa, trebuie să vă duceți s-o vedeți. Ieși pur și simplu cu zâmbetul pe buze după, chiar e o comedie bună.
E soare afară și cer senin. Spring? Is it you already?
În final o melodie pe care am descoperit-o foarte de curând și care îmi place.
Monday, February 13, 2012
Cirque du Soleil and more
Am fost la Cirque du Soleil at last. Când eram mică mă gândeam că va trebui să ma duc prin America pentru a-i vedea, chiar dacă ei sunt din Canada.
ANYWAY. I am glad, someone made it possibile for me to see them in Romania, aicișa la noi. Mă cam luaseră emoțiile când au început acrobațiile. Mi-au plăcut TAREEEEE mult costumele, personal aș vrea să ma îmbrac așa pe stradă. M-a cam dezamăgit lipsa de imaginație și bun simț al unui nene din public. Personal mi s-a părut doar un alt mârlan care a dat 450 ron pe un bilet și atât. Dar a facut mișto clovnul de el pe parcursul spectacolului. Era oare așa de greu să te prefaci că arunci o minge imaginară?! Pe lânga nenea ăsta au mai fost și alți spectatori invitați să improvizeze ceva alături de clovn. Un spectator chiar a urcat pe scenă și cred că s-a prefăcut cu clovnul ăla, s-a trântit pe scenă etc etc vreun sfert de oră... Deci se poate. Nici măcar nu se compară cu nenea care n-a vrut sa arunce o minge imaginară de pe scaunul său din public... Cam jenant... na...
Am terminat sesiuneaaaaa. Nu prea-mi vine să cred că am timp liber și nu mai trebuie să învăț nimic. Pot să citesc ce vreau, să văd ce film vreau. Cred că voi începe cititul cu Paroles de Jacques Prévert (at laaaaast... thankies dear)și voi continua cu mult iubitele mele romane nordice.
Chiar încerc să nu mai fiu stesată și comparativ cu lunile în care am fost angajată și aveam și facultatea chiar nu cred că se compară stresul de acum... I mean nu cred ca e stres, probabil că este the usual disappointment of myself.
Ninge... Chiar nu mi se pare așa grav. De fapt începe să mă cam calce pe nervi disperarea asta generală cu zăpada. Ninge de 3 săptămâni?... Really... Bunica mea îmi povestea că atunci când era tânără ningea din noiembrie până în martie, era zăpada de câțiva metri înălțime și stătea la sat. CINE SE MAI PLÂNGEA?
Nu vă convine vara, nu vă convine iarna... Hotărâți-vă odată...
ANYWAY. I am glad, someone made it possibile for me to see them in Romania, aicișa la noi. Mă cam luaseră emoțiile când au început acrobațiile. Mi-au plăcut TAREEEEE mult costumele, personal aș vrea să ma îmbrac așa pe stradă. M-a cam dezamăgit lipsa de imaginație și bun simț al unui nene din public. Personal mi s-a părut doar un alt mârlan care a dat 450 ron pe un bilet și atât. Dar a facut mișto clovnul de el pe parcursul spectacolului. Era oare așa de greu să te prefaci că arunci o minge imaginară?! Pe lânga nenea ăsta au mai fost și alți spectatori invitați să improvizeze ceva alături de clovn. Un spectator chiar a urcat pe scenă și cred că s-a prefăcut cu clovnul ăla, s-a trântit pe scenă etc etc vreun sfert de oră... Deci se poate. Nici măcar nu se compară cu nenea care n-a vrut sa arunce o minge imaginară de pe scaunul său din public... Cam jenant... na...
Am terminat sesiuneaaaaa. Nu prea-mi vine să cred că am timp liber și nu mai trebuie să învăț nimic. Pot să citesc ce vreau, să văd ce film vreau. Cred că voi începe cititul cu Paroles de Jacques Prévert (at laaaaast... thankies dear)și voi continua cu mult iubitele mele romane nordice.
Chiar încerc să nu mai fiu stesată și comparativ cu lunile în care am fost angajată și aveam și facultatea chiar nu cred că se compară stresul de acum... I mean nu cred ca e stres, probabil că este the usual disappointment of myself.
Ninge... Chiar nu mi se pare așa grav. De fapt începe să mă cam calce pe nervi disperarea asta generală cu zăpada. Ninge de 3 săptămâni?... Really... Bunica mea îmi povestea că atunci când era tânără ningea din noiembrie până în martie, era zăpada de câțiva metri înălțime și stătea la sat. CINE SE MAI PLÂNGEA?
Nu vă convine vara, nu vă convine iarna... Hotărâți-vă odată...
Subscribe to:
Posts (Atom)