The Malta experience

Cu ocazia împlinirii a 20 de primăveri, serios... sunt născută primăvara, za wonderful him mi-a făcut cadou bilete de avion către Malta. Apart from o zi în Bulgaria anu' trecut, asta a fost a doua mea experiență cu străinătatea.
O voi lua pe zile ca să nu uit foarte multe detalii.

Day 1:
Plecare de acasă, metrou, autobuz expres, aeroport Otopeni, avion, aeroport Düsseldorf, avion, aeroport Valetta, Malta.
În timpul escalei am înghețat de frig pur și simplu. Băștinașii erau pregătiți cu geci și eșarfe, eu și dumnealui eram în tricouri. Cine s-a mai gândit că din Românica unde în ziua în care am plecat era cer senin și până în Malta, în Mediterana, o să mai fie și un pic de frig prin Nemția? Am luat o groază de reviste în germană, toate mega ieftine. La casă o tipa de vreo 55-60 de ani m-a ginit și mi-a spus într-o română cu accent nemțesc pe unde trebuie s-o iau ca să schimb deși nu o întrebasem. Părea să se fi stabilit in Germania de mult timp. She was extremely nice. Ah mi-am mai luat și niște trufe. ;;) Toata lumea era all danke and bitte.
Ajungem în avion. Niște idioți de cam aceeași vârstă ca mine au făcut un zgomot de nedescris până la destinație, suprinzător nu erau români, ci francezi.
Ajungem la destinație și am luat contact brutal cu felul in care conduc maltezii si condusu' pe stânga.
Ajungem in Sliema la minunatele gazde, cred că am adormit brusc că am vagi amintiri cu seara aia.

Day 2:
M-am trezit la viață și am experimentat terasă cu vedere la mare. Dream terasă i guess. Ne-am echipat și ne-am dus pe faleză la piscinele făcute în rocă pentru ca și ăștia care nu știu să înoate de-alde mine să se poată băga în apă în zona respectivă, pentru că în marea majoritate a Maltei exista rocă si direct apă adâncă. După ceva timp am plecat spre Valetta. Cred că niciodată n-aș fi visat că o să actually vizitez orașu' ăsta. I mean pe la 12 ani învățam capitalele Europei și pt Valetta aveam o anumită afinitate da' nu m-aș fi gândit că o să și ajung acolo relativ soon, 8 ani mai târziu. Apropo, autobuzele clasice din Malta au farmecu' lor da' când intri abia în al patrulea în decurs de multe zeci de minute se cam pierde. I mean ai pretenția că ești în străinătate, nu aici unde te calci zilnic în picioare cu semenii în RATB și te uită Dumnezeu în stație la tramvai.
Mi-a placut ca aveau indicatoare cu " strânge după cuțu' tău" din 5 in 5 metri, de asemenea cu topless-ul interzis la fel din 5 in 5 metri. I know, i know, guys, such a pity... Porțiile de mâncare în Malta sunt pentru dinozauri sau ceva, eu n-am putut să termin nicio porție ever. Dacă ajungeam la jumatea porției când mi-era foame e bine. În Valetta am vizitat Saint John's Cathedral care arată mind-blowing (dați search pe google ca mi-e lene sa pun link plus ca aflați mai multe). O catedrală catolică all the way care conținea și o expoziție a tablourilor lui Caravaggio în original. M-am afiliat unui grup de francezi care aveau ghid și am ascultat și eu povestea: cum a ajuns să picteze and all, un delincvent căruia cu puțin noroc i s-a descoperit talentul în pictură în timp ce-și aștepta procesu' închis la nu-ș' ce mânăstire și care și-a dezvoltat stilul prin intermediul unui chirurg care i-a dat câteva lecții de anatomie.
Apoi am fost în Upper Baraka Gardens, pretty mișto și foarte nice view over the Grand Harbour. O groază de hibiscuși copaci, nu floricele d-astea de apartament. Am cutreierat apoi străzile spre Lower Baraka Gardens, mai retrase decât primele. Ah în drum spre LBG am trecut pe lângă platoul de filmare a nu știu cărui film de Brad Pitt, mișto că filmul nu redă și mirosu' care era în zonă. O groază de șarete cu cai care făceau pe taxiu'. Ce mi-a plăcut mult la Malta e că în principiu construcțiile au o oarecare continuitate, legătură, n-arată așa de căzute din cer ca în București.
O groază de străduțe în deal, în vale. Personal sunt înspăimântată de felu' în care se conducea pe ele.
Seara am ieșit să enjoy za night view of the city.

Day 3:
Am pornit spre vechea capitală a Maltei, Mdina, which was very, very nice. Aici am încercat și un fel național mazăre în foietaj, alternativa fiind cu brânză, lucru care nu m-a tentat, așa că am încercat Pastizzi cu mazăre, miam. Then ne-am întors în Sliema și am învățat să fac pluta pe spate si snorkeling. Seara am fost într-un sat unde se sărbătorea Sf Nicolae la biserica ce-i purta numele. Maltezii au artificii de zi și de noapte... de la 8 dimineața la 1 noaptea, artificii. Așa, nenii maltezi din satu' respectiv decorasera cu luminițe și ghirlande orice alee, biserica era ca un pom de Crăciun, statui cu Sf Nicolae peste tot, 2 orchestre care purtau un sort of musical battle, fiind despărțite de doar 200 m. Artificiile pe care le-am văzut aici sunt by far uimitoare. Dar înainte de artificii am mâncat la niște localnici, cum ar veni. Mă simțeam într-adevăr într-o emisiune pe Travel and Living și, seriously, încercam sa snap out of it da' eram prea amuzată de scenă.

Day 4:
Ne-am trezit și am pornit spre Golden Bay. În drum spre erau o groooooază de cactuși și aloe vera mari cat mine. I was very impressed by this. Am mai încercat să exersez să înot fără prea mult noroc. Seara am fost la un club-restaurant-terasă pe faleză, foarte mișto, da' un val de muște gigantice și-au făcut apariția și au stricat petrecerea, turiștii plecau, chelnerii si chelnerițele, mai ales, erau îngroziți.

Day 5:
Am fost în Comino, o altă insuliță din arhipelag. Aceasta Comino e practic nelocuită, sunt doar hoteluri și multe șopârlițe ca de-altfel în toată Malta. Însă aceasta Comino conține un turn unde s-a filmat Contele de Monte Cristo, pentru cei care au văzut filmu', și za Blue Lagoon, which would've been more wonderful dacă n-ar fi fost șopârlițele, aș fi știut să înot mai bine să nu mă ia fiecare val și să mă trimită la naiba și dacă s-ar fi intrat și ieșit din apă mai ușor. Faza e că apa era splendidă, însă "țărmul" era constituit de stâncă abruptă și calcaroasă.
Mi-a fost rău cu feribotu', i was seasick și cumva am reușit să mă bronzez cu urme printr-o rochiță albă, transparentă... fail.
În ziua asta am descoperit că maltezii spală și coșurile de gunoi pe dinafară în mod regulat.

Day 6:
Am fost în Gozo, o altă insulă din arhipelag. Din câte am observat cei din Gozo sunt cu cei din Malta ca oltenii si moldovenii, o iubire profundă și sinceră. Am luat ditamai feribotu' peste canal. Nu am mai fost seasick. Am vizitat The Megalithic Temples, were ok-ish... Calypso Cave, also ok-ish... mai degrabă panorama de acolo merita... Niște vechi spălătorii la izvor...Am ajuns într-un alt port foarte drăguț, Xlendi, unde nu m-am bagat că era apa direct adâncă însă mâncarea a fost nice și iarăși muuuultă. Am cunoscut un motan maltez care a stat la mângâiat, cealaltă pisică n-a vrut. Au picioarele mai lungi ca mâțele mioritice. Apoi am fost in Dwejra Bay unde este un peisaj fantastic cu Azure window si Fungus Rock. Apoi am vizitat o altă catedrală unde toți se vindecau și trimiteau înapoi proteze, cârje and co. Last thing on the list, vechea cetate din Victoria. Și asta drăgălașă da' parcă mi-a plăcut mai mult cetatea din Malta. În catedrala de aici n-au mai avut bani destui cand au construit-o și pentru cupolă așa că au angajat un nene pictor și a facut asta, să dea iluzia de cupolă.

Day 7:
Last day, mega tired. Am fost cu feribotu' până în Valetta, apoi cu autobuzu' până în Marsaxlokk, un mic sat de pescari cu muuulte bărci caracteristice Maltei, multe și foarte colorate și vesele. Ne-am întors cu cel mai romantic bus driver ever.

Day 8:
7 dimineața, taxi până la aeroport, amețeală, aeroport, avion, escală în München, more newspapers in German. Știu că am fost de neam prost, aveam geanta doldora de ziare da' jur că am făcut-o în scop academic. Avion, rău, Otopeeeeeni! 783!! Unirii!!! Home!!!!

Cam asta a fost aventura mea malteză. Sper că n-am uitat o groază de detalii.

P.S. Peste tot copaci cu flori coloraaaate in roz, magenta, fuchsia și mov. ;;)

Babe proaste

Ok, am ajuns acasă și e televizoru' deschis la știri.
Știri despre babele proaste dintr-un sat.
Sat în care preotu' vechi a fost schimbat cu unu' tânăr.
Babele nebune îl hulesc pe preotu' cel nou, nush sigur daca arunca și cu pietre în el încă, oricum îl înjurau și îl împingeau că ele îl vor p-ala vechi.
Au strâns și semnături. Evident, nu e toată lumea babă proastă din cei care îl susțineau pe cel vechi, da' mă refer la mentalitatea de babă proastă.

Nu te duci la biserică pentru liniște, să asculți pasajele din Biblie, cântece bisericești whatever?
Nush, nu mai practic de ani buni da' mă enervează ipocrizia. Ce dacă frate e unu' tânăr, nu citește la fel din Biblie? Nu cred că ăla vechi era mai sfânt si boteza, cununa și înmormânta fără rezervare și fără să-i dai multe milioane, așa... ca să citească mai cu spor și să pară focused.
Lately, am văzut filmulețu' ăsta:

Ipocrizie.

Un lift si un gând

Mda... gata sesiunea azi! The pain hope to be over.

The littlest shit teaches me stuff gen: Eu stau la 8 și am un afurisit de lift pe care îl folosesc intens atunci când nu e stricat, căci se strică foarte des în defavoarea mea sau în favoarea...
Ultima dată a fost reparat acum o săptămână jumate. A fost reparat într-un fel încât acum se oprește la parter cu 2-3 cum mai sus decat de obicei. Acum 3 saptamani se oprea mai jos decât cum trebuia. The shit is că mi-e așa de greu să mă dezobișnuiesc să urc în lift cum am făcut-o 15 ani, că de atâția stau în blocu' ăsta, încât nu există dată în care să nu mă împiedic in lift. Acum 3 săptămăni era mai suspect, aveam impresia că o să cad în gol, deci bănuiesc că e un improvement împiedicatul ăsta.

Anu' ăsta am realizat că e foarte, foarte nașpa sa ai dreptate în legătura cu o chestie negativă, fapt ce m-a determinat să ajung să urăsc și când am dreptate în legătura cu chestiile pozitive. Deci momentan trec printr-o perioada de i hate being right.

Anyway a venit vacanța so nothing else matters.

Joys of the block of flats

Azi a fost o zi minunată de stat la bloc. Vecinii de peste stradă au descoperit un balcon și au tăiat o groază de fier cu un minunat aparat. Vecinii de sub mine au dat și găuri în casă, au bătut și cuie în pereți, lemn, țepușe în vampiri toata ziua.
Nu e ca și cum mă simțeam excelent, sunetele astea suave au amflificat starea de bine.
Mai am 2 examene da' simt că sunt la capătul puterilor. Nu se mai termină...

Lucy in the Sky with Diamonds -The Beatles

ILR si The Catherine Tate Show

Cu ceva timp în urmă am dat peste Institutul Lingvistic Român și am fost destul de uimită că aveau secțiune specială unde puteai să îi întrebi în legătură cu stresurile tale lingvistice și ei îți vor răspunde. Eram destul de sceptică, de unde atâta apropiere între o instituție și un nene cetațean? Adică sună genial și exact cum ar trebui să fie, însă în Ro...
A trecut o perioadă și am avut un stres lingvistic, o propoziție mi se părea că sună aiurea. Bun! Ăsta e momentul să apelez la ILR. Intru în secțiunea respectivă, le trimit întrebarea mea. Dupa ceva timp primesc răspuns în care mi se explica amănunțit că propoziția respectivă e corecta și să nu-mi fac griji.
Este fantastic! Din ce am citit ILR ține de Academia Română și pe acolo își fac doctoratu' lingviștii români, mi se pare super super tare că sunt așa de cooperativi.
Dragi oameni care intrati pe blog-u' ăsta, aduși de google, și care căutați înjurături scrise corect, e ok, e un început... dacă mai aveti si alte nedumeriri apelați si la ILR, chiar raspunde cineva.

Pentru că tot e sesiune, vă mai recomand un serial fooarte funny: "The Catherine Tate Show". Am i bovvered? pt cunoscatori. :P Enjoy.

Muzica interbelica

De ceva timp am descoperit muzica interbelică românească, mostly romanțe.
Dumnezeule mare! melodiile, versurile, vocile sunt fantastice și e nașpa că nu prea sunt la radio-tv (și n-o să fac o polemică acum despre de ce apare inna la radio si nu melodiile astea pentru că e logic... inna sells), pentru că la fel ca la toate chestiile din România există niște neni care stau pe drepturile de autor și stau și atât. Normal că nu e interesat nimeni să difuzeze romanțele astea dacă n-aude nici naiba de ele. Nu știu câți știu despre Jean Moscopol, Marin Teodorescu, Cristian Vasile sau Titi Botez, merită să dați un search pe youtube, oricum o să pun câteva dintre mai favorites mai jos. Eu am auzit de Cristian Vasile prima dată de la un eveniment de la Ateneu' Român, era un cover al Irinei Sârbu, then youtube youtube youtube și am dat de melodia originală și cu timpul de restu' cântăreților din perioada respectivă.
I believe they're wonderful și slava cerului că s-au păstrat înregistrările.
One night stand anthem from the interwar period:


și


și pe restu' vă las să le descoperiți singuri. :D Enjoy!