Tuesday, July 27, 2010
De vanzare
E criza si vand un dictionar roman -francez si brosura de admitere de la lb straine si litere pentru care mi-au cerut 20 lei(hoti!), mentionez o dau cu 5 lei.
Curiosity.NOT
Azi, in tramvai: o femeie la vreo 50-60 de ani citea Libertatea.
In ziar era un articol cu un titlu mareee si galbeeen, intitulat: "Cine l-a inlocuit pe Varciu in patul Adelinei?". Adica, in traducere libera, "cine l-a inlocuit pe Varciu in pizda Adelinei?".
Well, parerea mea e ca redactorii ziarelor de gen si realizatorii emisiunilor de cacat de la tv sunt de vina pentru abundenta informatiilor de tipul "cine se mai fute cu cine" de peste tot. Da, stiu ca ei cred ca vand si fac audienta subiectele astea, dar eu cred ca sunt mai multe tipuri de public in tarisoara asta. Momentan ne intereseaza doar 3 mari categorii: oamenii care citesc cretinismele astea cu patima, oamenii care ignora cretinismele astea si oamenii care citesc cretinismele astea din comoditate, dar care ar putea sa citeasca cu totul altceva daca stupizeniile astea n-ar fi asa de ieftine si easy to read.
Sunt convinsa ca daca vrei ceva cu adevarat chiar poti face acel lucru chiar daca e diferit de ce face restul lumii, ca si ascultatul altui tip de muzica in afara de manele, chiar daca toti vecinii tai asculta asa ceva.
DAR! nu majoritatea oamenilor sunt atat de hotarati sau interesati de a fi sort of... diferiti. "Daca nu stiu cu cine se fute x, oare cum o sa pot intelege ce zice Gica de la 3 la barfa?"
Cred ca societatea poate fi educata, iar retardatii astia care cred ca scarboseniile astea intereseaza pe 99 la suta din lume se inseala amarnic. Sa nu se planga cand o sa ajunga la concluzia ca nivelul societatii e de retard in masa. Ei sunt de vina.
In ziar era un articol cu un titlu mareee si galbeeen, intitulat: "Cine l-a inlocuit pe Varciu in patul Adelinei?". Adica, in traducere libera, "cine l-a inlocuit pe Varciu in pizda Adelinei?".
Well, parerea mea e ca redactorii ziarelor de gen si realizatorii emisiunilor de cacat de la tv sunt de vina pentru abundenta informatiilor de tipul "cine se mai fute cu cine" de peste tot. Da, stiu ca ei cred ca vand si fac audienta subiectele astea, dar eu cred ca sunt mai multe tipuri de public in tarisoara asta. Momentan ne intereseaza doar 3 mari categorii: oamenii care citesc cretinismele astea cu patima, oamenii care ignora cretinismele astea si oamenii care citesc cretinismele astea din comoditate, dar care ar putea sa citeasca cu totul altceva daca stupizeniile astea n-ar fi asa de ieftine si easy to read.
Sunt convinsa ca daca vrei ceva cu adevarat chiar poti face acel lucru chiar daca e diferit de ce face restul lumii, ca si ascultatul altui tip de muzica in afara de manele, chiar daca toti vecinii tai asculta asa ceva.
DAR! nu majoritatea oamenilor sunt atat de hotarati sau interesati de a fi sort of... diferiti. "Daca nu stiu cu cine se fute x, oare cum o sa pot intelege ce zice Gica de la 3 la barfa?"
Cred ca societatea poate fi educata, iar retardatii astia care cred ca scarboseniile astea intereseaza pe 99 la suta din lume se inseala amarnic. Sa nu se planga cand o sa ajunga la concluzia ca nivelul societatii e de retard in masa. Ei sunt de vina.
Monday, July 26, 2010
Admitere stuff 2
Am aflat ca am intrat la ambele facultati ( :D ): Geografie si Limbi Straine, la sectiile unde voiam.
Am intrat la una la buget si la cealalta la taxa, si cum voiam p-una s-o fac 100 % si p-alta 95 % seems fair, oricum nu puteam sa le fac pe amandoua la buget.
Am decis sa incep cu amandoua in ciuda tuturor sfaturilor primite(na... ascendentul ala in capricorn trebuia sa se faca simtit odata si-odata), vad cum ma descurc sau nu ma descurc, si daca e renunt la una si dau anu' viitor iar. :D
Thanks people pentru felicitari!
Am intrat la una la buget si la cealalta la taxa, si cum voiam p-una s-o fac 100 % si p-alta 95 % seems fair, oricum nu puteam sa le fac pe amandoua la buget.
Am decis sa incep cu amandoua in ciuda tuturor sfaturilor primite(na... ascendentul ala in capricorn trebuia sa se faca simtit odata si-odata), vad cum ma descurc sau nu ma descurc, si daca e renunt la una si dau anu' viitor iar. :D
Thanks people pentru felicitari!
Sa stam la coada
Pentru un om care s-a nascut la 2 ani dupa revolutia din '89 cozile imi domina prea mult viata.
Friday, July 23, 2010
Ion Luca Caragiale - Amicul X
Amicul X...
Un tip eminamente simpatic este amicul meu X... foarte binecunoscut de noi toţi bucureştenii. Cum să nu-l cunoaştem? Îl întâlnim aşa de adesea, pretutindeni: În somptuoasele saloane de elită, în sindrofiile modeste de mahala, la Capşa, la Gambrinus, la Zdrafcu, la Jockey şi la cafeneaua Schreiber din Lipscani, în Orient-Express, în tramcar, în cupeu cu roate de cauciuc, pe jos în galoşi – pretutindeni gata a te saluta cu toată afabilitatea şi a-ţi întinde cordial mâna lui, să fii mitropolit sau paracliser, general ori căprar, ministru ori comisionar de stradă, nobil, mojic, ş.c.l.
Din cauza acestei mulţimi imense de varii cunoştinţe, pe care ştie să le cultive cu o artă superioară, X... devine pentru fiecare din noi cel mai preţios prieten. Frecventând atâtea şi-atâtea cercuri diverse, care-i sunt deopotrivă de familiare, se-nţelege câtă admiraţie trebuie să-mi inspire mie, care cunosc aşa de puţină lume şi care sunt aşa de puţin introdus mai ales în cercuri de seamă, unde se-nvârtesc personaje ilustre.
El ştie câtă admiraţie-mi inspiră, cât ascendent moral şi intelectual exercită asupră-mi; de câte ori însă ne întâlnim amândoi, nu-mi arată nici un fel de mândrie care m-ar atinge; totdeauna modest, simplu şi fără nici o pretenţie, mă pune la curent cu tot ce se petrece în sferele înalte. Ornul acesta pare că nu ştie cât preţuieşte pentru mine amiciţia lui: nu-şi face idee, desigur, ce fericit sunt eu când aflu de la dânsul importantele secrete ale zeilor.
Eu stau într-un local ieftin de consumaţie, într-o berărie populară, pierdut în mulţime, şi mă gândesc: eu nu sunt un cine, eu sunt un ce; în masa omenirii, eu sunt un număr trecut la statistica populaţiei, şi poate chiar acolo trecut cu vederea, fiindcă, la ultimul recensământ al populaţiei Capitalei, mai la toţi din mahalaua noastră au mers agenţii cu catastifele, la mine n-au venit. Nu sunt vreun ambiţios; dar gândul acesta mă mâhneşte... Să te vezi, să te înţelegi aşa de mic, aşa de neînsemnat! Sub povara acestei gândiri, oftez şi-mi aplec în jos fruntea cu umilinţă. Dar simt îndată o mână pe umărul meu încovoiat; ridic ochii; a! ce plăcere! este amicul meu X... Vine din cine ştie ce sfere înalte, să-mi facă onoarea a sta într-o berărie populară alături cu mine. O strângere de mână cordială. Această strângere de mână îmi ridică imediat moralul.
Îl cunosc bine pe X... Ştiu că are să mă înnobileze, să mă facă să am o mai bună părere de mine, comunicându-mi lucruri ce nu le poate şti un om care nu frecventează decât lumea de jos; cum am zice, care nici la picioarele Olimpului nu poate s-ajungă vreodată. Cu respect şi cu dragoste mă ridic şi-i fac loc la masa mea, şi nu mă aşez pe scaun decât după ce el s-a aşezat mai întâi. Amicul meu răsuflă, scoate batista şi se şterge de sudoare; desigur, a venit pe jos. Faţa-i e radioasă; clipeşte foare semnificativ din ochi; de câte ori clipeşte aşa, cu privirile parcă ar fi întoarse de-a-n-dă ratele către fundul magaziei cu gânduri şi idei, sunt sigur că e plin de informaţiuni de mare însemnătate, de o importanţă capitală. Eu încep să palpit de nerăbdare: vreau cât mai iute să-l pornesc a da drumul nepreţuitului izvor,
– Uf! ?zice amicul meu – grozavă căldură e azi!
– Grozavă! zic eu,
– Ce mai e nou?
– Ce să fie? – zic... Ştiu eu?... De unde să ştiu eu?... Eu să te-ntreb pe dumneata, nu dumneata pe mine.
Amicul meu zâmbeşte cu acea satisfacţie pe care o simte orice om când i se face dreptate.
– De unde vii? Întreb eu.
– De la Take...
Cititorul nu ştie, fireşte, de la care Take vine amicul meu X... Eu însă ştiu. Amicul meu X... care este în termeni familiari cu toată lumea, fireşte că nu va zice ca mine şi ca dumneata, când am venit de la acel Take, că vine de la d. Take Ionescu, ci zice pur şi simplu:
– De la Take.
– Ei?
– Nu vrea să intre în combinaţie... Hotărât!... Cât n-am stat de capul lui!... Nu vrea şi pace!...
– !...
– ... Când intram la el, ieşea şeful...
Noi, eu şi dumneata, zicem d. Petre Carp, sau d. Carp, când ne e mai degrabă; amicul meu X... zice şi mai simplu: Şeful.
– Ei?
– Şeful era bine dispus... zice: „Mergi la Take“? zic „Da!“ zice: „Mai caută de-l convinge şi tu, că pe mine m-a obosit!“ şi a plecat râzând. Nu-l ştii pe şeful?...
– Nu! zic eu.
– ... Zeflemist. Am râs alaltăeri cu el la Continental!...
– ?!
– Era şi Barbu...
– Dl. Delavrancea?
– Da... Şi Nicu...
– Dl. Filipescu?
– Ei da! Şi Costică...
– ?
– Costică Arion... Costică ar fi vrut mai bine Justiţia; dar nu-l ştii pe şeful? Cu şeful nu se discută.
O pauză, în timp ce nu ştiu cum să admir mai mult pe acest om, care, stând la mijloc, pe când de o parte îi stau atâtea personaje strălucite, de altă parte îmi permite să stau eu. Iată cum te ridică prietenia unui aşa bărbat! ... Rup tăcerea, şi, timid:
– Frate, e adevărat că or să scază lefurile?
– Nu se ştie nimic pozitiv până acuma. Tocmai de asta vorbeam eri cu Alexandru...
Amicul meu vede că-l privesc cu ochii unui om care nu-nţelege şi:
– Cu Alexandru... cu Marghiloman. El nu e de părere să se întindă prea mult coarda economiilor; el crede că trebuiesc studiate mijloacele de a crea izvoare de producţie. Du ştire, asta este şi părerea şefului şi a lui Nicu, în fine a tuturor.
O trăsură trece pe dinaintea berăriei, unde ne aflăm la masă. În trăsură este un om cu barbete... Parcă l-aş cunoaşte... L-am văzut tot în trăsură, mi se pare, la o paradă, când s-au deschis Camerele... Amicul meu salută foarte familiar pe domnul din trăsură, care, uitându-se spre altă parte, nu bagă de seamă şi nu răspunde la salut.
– Aha! zice amicul meu. A venit şi el... Azi, mâne, se isprăveşte cu formarea cabinetului.
– Care el?
– Nu l-ai văzut când l-am salutat?... Costică.
– A! ăsta e Costică Arion? zic eu; îl credeam mai tânăr.
Amicul meu râde cum se râde de un ignorant.
– Nu Costică Arion... Costică Olănescu.
– A!... Ei, cum s-aude că o să se combine, dacă nu intră şi d. Take Ionescu?
– Apoi, dragă, dacă până la urmă nu l-om putea convinge pe Tăkiţă, lucrul este hotărât aşa: Şeful, prezidenţia şi Finanţele; Maiorescu, Justiţia; Alexandru, Externele; Costică, Instrucţia.
– Care Costică?
– Arion... Costică, Internele.
– Alălalt...
– Olănescu... Nicu, Domenele, şi Ionaş, Lucrările publice.
– La Război, cine?
– Jac. Jac şi Ionaş rămân... Câte ore sunt?...
– Cinci şi zece.
– Sapristi! zice amicul meu, sărind din loc. E târziu, te las. Am promis lui Nicu să merg cu el la Sinaia. Acceleratul pleacă la 5 şi 40. Mai am numai o jumătate de oră, şi trebuie să trec şi pe la Barbu, să-i spui să nu uite de ce-a vorbit cu Nababul. Am două halbe şi un corn... plăteşte tu... Mă grăbesc... La revedere!
A doua zi, duminică, la şase dimineaţa, mă sui într-un vagon de clasa a treia, în trenul de plăcere pentru Sinaia. Pe cine găsesc în vagon? Pe amicul X... vorbind politică cu mai mulţi negustori, care îi sorb cu mult nesaţiu vorbele preţioase. Cum mă vede:
– M-am încurcat aseară la vorbă cu Barbu şi am scăpat trenul.
Apoi, urmând vorba începută, către negustori:
– Eu i-am spus: ghenerale, nu te grăbi...
Un tip eminamente simpatic este amicul meu X... foarte binecunoscut de noi toţi bucureştenii. Cum să nu-l cunoaştem? Îl întâlnim aşa de adesea, pretutindeni: În somptuoasele saloane de elită, în sindrofiile modeste de mahala, la Capşa, la Gambrinus, la Zdrafcu, la Jockey şi la cafeneaua Schreiber din Lipscani, în Orient-Express, în tramcar, în cupeu cu roate de cauciuc, pe jos în galoşi – pretutindeni gata a te saluta cu toată afabilitatea şi a-ţi întinde cordial mâna lui, să fii mitropolit sau paracliser, general ori căprar, ministru ori comisionar de stradă, nobil, mojic, ş.c.l.
Din cauza acestei mulţimi imense de varii cunoştinţe, pe care ştie să le cultive cu o artă superioară, X... devine pentru fiecare din noi cel mai preţios prieten. Frecventând atâtea şi-atâtea cercuri diverse, care-i sunt deopotrivă de familiare, se-nţelege câtă admiraţie trebuie să-mi inspire mie, care cunosc aşa de puţină lume şi care sunt aşa de puţin introdus mai ales în cercuri de seamă, unde se-nvârtesc personaje ilustre.
El ştie câtă admiraţie-mi inspiră, cât ascendent moral şi intelectual exercită asupră-mi; de câte ori însă ne întâlnim amândoi, nu-mi arată nici un fel de mândrie care m-ar atinge; totdeauna modest, simplu şi fără nici o pretenţie, mă pune la curent cu tot ce se petrece în sferele înalte. Ornul acesta pare că nu ştie cât preţuieşte pentru mine amiciţia lui: nu-şi face idee, desigur, ce fericit sunt eu când aflu de la dânsul importantele secrete ale zeilor.
Eu stau într-un local ieftin de consumaţie, într-o berărie populară, pierdut în mulţime, şi mă gândesc: eu nu sunt un cine, eu sunt un ce; în masa omenirii, eu sunt un număr trecut la statistica populaţiei, şi poate chiar acolo trecut cu vederea, fiindcă, la ultimul recensământ al populaţiei Capitalei, mai la toţi din mahalaua noastră au mers agenţii cu catastifele, la mine n-au venit. Nu sunt vreun ambiţios; dar gândul acesta mă mâhneşte... Să te vezi, să te înţelegi aşa de mic, aşa de neînsemnat! Sub povara acestei gândiri, oftez şi-mi aplec în jos fruntea cu umilinţă. Dar simt îndată o mână pe umărul meu încovoiat; ridic ochii; a! ce plăcere! este amicul meu X... Vine din cine ştie ce sfere înalte, să-mi facă onoarea a sta într-o berărie populară alături cu mine. O strângere de mână cordială. Această strângere de mână îmi ridică imediat moralul.
Îl cunosc bine pe X... Ştiu că are să mă înnobileze, să mă facă să am o mai bună părere de mine, comunicându-mi lucruri ce nu le poate şti un om care nu frecventează decât lumea de jos; cum am zice, care nici la picioarele Olimpului nu poate s-ajungă vreodată. Cu respect şi cu dragoste mă ridic şi-i fac loc la masa mea, şi nu mă aşez pe scaun decât după ce el s-a aşezat mai întâi. Amicul meu răsuflă, scoate batista şi se şterge de sudoare; desigur, a venit pe jos. Faţa-i e radioasă; clipeşte foare semnificativ din ochi; de câte ori clipeşte aşa, cu privirile parcă ar fi întoarse de-a-n-dă ratele către fundul magaziei cu gânduri şi idei, sunt sigur că e plin de informaţiuni de mare însemnătate, de o importanţă capitală. Eu încep să palpit de nerăbdare: vreau cât mai iute să-l pornesc a da drumul nepreţuitului izvor,
– Uf! ?zice amicul meu – grozavă căldură e azi!
– Grozavă! zic eu,
– Ce mai e nou?
– Ce să fie? – zic... Ştiu eu?... De unde să ştiu eu?... Eu să te-ntreb pe dumneata, nu dumneata pe mine.
Amicul meu zâmbeşte cu acea satisfacţie pe care o simte orice om când i se face dreptate.
– De unde vii? Întreb eu.
– De la Take...
Cititorul nu ştie, fireşte, de la care Take vine amicul meu X... Eu însă ştiu. Amicul meu X... care este în termeni familiari cu toată lumea, fireşte că nu va zice ca mine şi ca dumneata, când am venit de la acel Take, că vine de la d. Take Ionescu, ci zice pur şi simplu:
– De la Take.
– Ei?
– Nu vrea să intre în combinaţie... Hotărât!... Cât n-am stat de capul lui!... Nu vrea şi pace!...
– !...
– ... Când intram la el, ieşea şeful...
Noi, eu şi dumneata, zicem d. Petre Carp, sau d. Carp, când ne e mai degrabă; amicul meu X... zice şi mai simplu: Şeful.
– Ei?
– Şeful era bine dispus... zice: „Mergi la Take“? zic „Da!“ zice: „Mai caută de-l convinge şi tu, că pe mine m-a obosit!“ şi a plecat râzând. Nu-l ştii pe şeful?...
– Nu! zic eu.
– ... Zeflemist. Am râs alaltăeri cu el la Continental!...
– ?!
– Era şi Barbu...
– Dl. Delavrancea?
– Da... Şi Nicu...
– Dl. Filipescu?
– Ei da! Şi Costică...
– ?
– Costică Arion... Costică ar fi vrut mai bine Justiţia; dar nu-l ştii pe şeful? Cu şeful nu se discută.
O pauză, în timp ce nu ştiu cum să admir mai mult pe acest om, care, stând la mijloc, pe când de o parte îi stau atâtea personaje strălucite, de altă parte îmi permite să stau eu. Iată cum te ridică prietenia unui aşa bărbat! ... Rup tăcerea, şi, timid:
– Frate, e adevărat că or să scază lefurile?
– Nu se ştie nimic pozitiv până acuma. Tocmai de asta vorbeam eri cu Alexandru...
Amicul meu vede că-l privesc cu ochii unui om care nu-nţelege şi:
– Cu Alexandru... cu Marghiloman. El nu e de părere să se întindă prea mult coarda economiilor; el crede că trebuiesc studiate mijloacele de a crea izvoare de producţie. Du ştire, asta este şi părerea şefului şi a lui Nicu, în fine a tuturor.
O trăsură trece pe dinaintea berăriei, unde ne aflăm la masă. În trăsură este un om cu barbete... Parcă l-aş cunoaşte... L-am văzut tot în trăsură, mi se pare, la o paradă, când s-au deschis Camerele... Amicul meu salută foarte familiar pe domnul din trăsură, care, uitându-se spre altă parte, nu bagă de seamă şi nu răspunde la salut.
– Aha! zice amicul meu. A venit şi el... Azi, mâne, se isprăveşte cu formarea cabinetului.
– Care el?
– Nu l-ai văzut când l-am salutat?... Costică.
– A! ăsta e Costică Arion? zic eu; îl credeam mai tânăr.
Amicul meu râde cum se râde de un ignorant.
– Nu Costică Arion... Costică Olănescu.
– A!... Ei, cum s-aude că o să se combine, dacă nu intră şi d. Take Ionescu?
– Apoi, dragă, dacă până la urmă nu l-om putea convinge pe Tăkiţă, lucrul este hotărât aşa: Şeful, prezidenţia şi Finanţele; Maiorescu, Justiţia; Alexandru, Externele; Costică, Instrucţia.
– Care Costică?
– Arion... Costică, Internele.
– Alălalt...
– Olănescu... Nicu, Domenele, şi Ionaş, Lucrările publice.
– La Război, cine?
– Jac. Jac şi Ionaş rămân... Câte ore sunt?...
– Cinci şi zece.
– Sapristi! zice amicul meu, sărind din loc. E târziu, te las. Am promis lui Nicu să merg cu el la Sinaia. Acceleratul pleacă la 5 şi 40. Mai am numai o jumătate de oră, şi trebuie să trec şi pe la Barbu, să-i spui să nu uite de ce-a vorbit cu Nababul. Am două halbe şi un corn... plăteşte tu... Mă grăbesc... La revedere!
A doua zi, duminică, la şase dimineaţa, mă sui într-un vagon de clasa a treia, în trenul de plăcere pentru Sinaia. Pe cine găsesc în vagon? Pe amicul X... vorbind politică cu mai mulţi negustori, care îi sorb cu mult nesaţiu vorbele preţioase. Cum mă vede:
– M-am încurcat aseară la vorbă cu Barbu şi am scăpat trenul.
Apoi, urmând vorba începută, către negustori:
– Eu i-am spus: ghenerale, nu te grăbi...
Thursday, July 22, 2010
Hatred
Ma enerveaza stirile despre ecologie.
In primul rand pentru ca se vorbeste despre vreun alt dezastru natural produs de om, deci yey.
In al doilea rand se vorbeste despre grupuri de "ecologisti". "Ecologistii spun ca".
Ma enerveaza notiunea de "ecologist" de parca e vreo specie diferita. "Ecologistii", acesti dubiosi ai erei noastre.
Ah, pe acelasi sistem si "soferii". Soferii nu mai sunt oameni care conduc masini, sunt soferi, ei nu trebuie sa opreasca la trecere ca sa treaca alti oameni. Sunt doar ei si pietonii, nemernicii aia care merg pe jos.
In primul rand pentru ca se vorbeste despre vreun alt dezastru natural produs de om, deci yey.
In al doilea rand se vorbeste despre grupuri de "ecologisti". "Ecologistii spun ca".
Ma enerveaza notiunea de "ecologist" de parca e vreo specie diferita. "Ecologistii", acesti dubiosi ai erei noastre.
Ah, pe acelasi sistem si "soferii". Soferii nu mai sunt oameni care conduc masini, sunt soferi, ei nu trebuie sa opreasca la trecere ca sa treaca alti oameni. Sunt doar ei si pietonii, nemernicii aia care merg pe jos.
Wednesday, July 21, 2010
Admitere stuff
I guess i should write somethin' about za admitere.
Oh well totul a inceput pe 12 iulie odata cu renovatu' casei si cautatul certificatului de nastere peste absolut tot si negasitul sau. Fapt ce a dus la cautatul unei anumite sucursale a primariei din sectorul 6, caci acolo m-am nascut ;;), si completatul unei cereri pentru eliberarea unui nou certificat. Totul a mers ireal de repede. Nu credeam ca-s in Romania. A trebuit doar cererea aia completata si o copie dupa buletin. Si, ma rog, am intrat peste secretarele alea in timp ce vorbeau despre nasterea normala sau prin cezariana... daca tot lucrau la eliberarea de certificate de nastere, seems fair. :))
A urmat legalizarea a 3839329 de acte la notar la fel de fast.
Si apoi 13 iulie( marti)... A doua zi... cand am stat 4 ore in picioare la coada pe o caldura minunata si reusisem sa-mi sparg si smaltul unui dinte cu o zi inainte, deci imagine za pain of even breathing, let alone eating or drinking water. DAR! am reusit sa ma inscriu la Facultatea de Geografie la sectia Stiinta mediului si la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine la sectia Traducere si Interpretare la Franceza- Germana (:X).
Au urmat examenele de admitere pe 19 la limbi straine. Unde am scris 3 ore in continuu si am dat proba la romana si franceza. In timpul examenului m-am decis: daca intru la sectia asta raman acolo no matter what, nu vreau sa mai dau examenul asta la anu' iar. Stiu ca am gresit multe faze da' nu cred ca e atat de rau.
Pe 20 iulie am dat la geografie. I was bewildered, ma asteptam oarecum la un challenge ceva, cand colo admiterea la geografie a constat in 45!!!!!!!!!de grile. Am terminat si iesit din sala in 15 minute. :|
Acum urmeaza sa vad rezultatele vineri pe 23 la geogra si cam pe 25 duminica la limbi straine.
Nu pot sa ma decid la care raman... nici nu vreau sa ma decid.
To be continued.
Oh well totul a inceput pe 12 iulie odata cu renovatu' casei si cautatul certificatului de nastere peste absolut tot si negasitul sau. Fapt ce a dus la cautatul unei anumite sucursale a primariei din sectorul 6, caci acolo m-am nascut ;;), si completatul unei cereri pentru eliberarea unui nou certificat. Totul a mers ireal de repede. Nu credeam ca-s in Romania. A trebuit doar cererea aia completata si o copie dupa buletin. Si, ma rog, am intrat peste secretarele alea in timp ce vorbeau despre nasterea normala sau prin cezariana... daca tot lucrau la eliberarea de certificate de nastere, seems fair. :))
A urmat legalizarea a 3839329 de acte la notar la fel de fast.
Si apoi 13 iulie( marti)... A doua zi... cand am stat 4 ore in picioare la coada pe o caldura minunata si reusisem sa-mi sparg si smaltul unui dinte cu o zi inainte, deci imagine za pain of even breathing, let alone eating or drinking water. DAR! am reusit sa ma inscriu la Facultatea de Geografie la sectia Stiinta mediului si la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine la sectia Traducere si Interpretare la Franceza- Germana (:X).
Au urmat examenele de admitere pe 19 la limbi straine. Unde am scris 3 ore in continuu si am dat proba la romana si franceza. In timpul examenului m-am decis: daca intru la sectia asta raman acolo no matter what, nu vreau sa mai dau examenul asta la anu' iar. Stiu ca am gresit multe faze da' nu cred ca e atat de rau.
Pe 20 iulie am dat la geografie. I was bewildered, ma asteptam oarecum la un challenge ceva, cand colo admiterea la geografie a constat in 45!!!!!!!!!de grile. Am terminat si iesit din sala in 15 minute. :|
Acum urmeaza sa vad rezultatele vineri pe 23 la geogra si cam pe 25 duminica la limbi straine.
Nu pot sa ma decid la care raman... nici nu vreau sa ma decid.
To be continued.
Monday, July 19, 2010
Running from my life
Feels like going on a deserted island somewhere in the Pacific.
Doesn't really want to have to choose between what universities to attend and if so in what order, in fact doesn't really want any universities.
Doesn't really want to get a job in order to have money in order to buy needed stuff in order to ultimately exist.
Simply needs a lonely island with sand and sun and water. She doesn't ask for much, will just get high on coconut milk and eat sand.
Just desperately needs to let her thoughts run free and not have to cohabit in the same box with them.
Needs Silence.
Doesn't really want to have to choose between what universities to attend and if so in what order, in fact doesn't really want any universities.
Doesn't really want to get a job in order to have money in order to buy needed stuff in order to ultimately exist.
Simply needs a lonely island with sand and sun and water. She doesn't ask for much, will just get high on coconut milk and eat sand.
Just desperately needs to let her thoughts run free and not have to cohabit in the same box with them.
Needs Silence.
Saturday, July 17, 2010
Predators
Saptamana asta am fost la Predators.
Nu, nu credeam ca o sa ajung vreodata la cinema la un film cu numele asta, dar a certain someone wanted to go si am zis what the hell, e cu Adrien Brody.
Desi m-am facut mica, mica in scaun asteptand ceva horror, ca na... e horror/sf filmu' chiar cred ca m-a terifiat mai mult ideea de horror decat za movie in sine care este pretty funny at times, dar nu pentru ca voia regizoru' sa transmita asta ci pentru ca e funny.
Eu il recomand pentru ca e amuzant si pentru ca actorii aia desi nu sunt toti fantastici sau cunoscuti iti transmit a quelque chose.
Enjoy! :D
Nu, nu credeam ca o sa ajung vreodata la cinema la un film cu numele asta, dar a certain someone wanted to go si am zis what the hell, e cu Adrien Brody.
Desi m-am facut mica, mica in scaun asteptand ceva horror, ca na... e horror/sf filmu' chiar cred ca m-a terifiat mai mult ideea de horror decat za movie in sine care este pretty funny at times, dar nu pentru ca voia regizoru' sa transmita asta ci pentru ca e funny.
Eu il recomand pentru ca e amuzant si pentru ca actorii aia desi nu sunt toti fantastici sau cunoscuti iti transmit a quelque chose.
Enjoy! :D
Sunday, July 11, 2010
L'enfance
Am inteles mai bine ce e si cu copilaria abia acum.
Intr-un fel am stiut mereu ca those were the years si ca nu trebuia decat sa invat pentru scoala ce era de invatat atunci, sa ma joc si sa ies naibii afara din casa si sa nu mai stau la televizor. Acum trei munti: Oas, Gutai si Tibles mi se par o nimica toata, atunci era o drama faptul ca i-am incurcat si i-am pus in Occidentali si nu in Orientali, cauza singurului Bine din toata clasa a 4a. Faza cu iesitu' afara era problema mamei mele, si eu n-aveam cheeef si ea ma trimitea sa ma joc prin spatele blocului. Acum as da orice sa retraiesc una din dupa-amiezele alea in care spuneam bancuri, sau mai degraba ascultam si ne jucam toate jocurile posibile.
Nu ma simt atat de mare, desi copiii vecinilor imi zic deja saru'mana, si nu cred ca o sa ma simt niciodata unul dintre adulti.
Stiu ca se repeta aceeasi istorie plictisitoare ca naiba cand ala mai mare il sfatuieste pe ala mai tanar, dar zau nu stiu cum sa le explic mai bine astora mai mici ca mine sa piarda timpul cat pot ei de mult. Si slava Domnului inca mai am timp de pierdut da' parca nu cu aceeasi inima usoara.
Mda sa vedem ce o sa cred peste vreo 10 ani despre perioada asta: nici eleva, nici studenta.
Intr-un fel am stiut mereu ca those were the years si ca nu trebuia decat sa invat pentru scoala ce era de invatat atunci, sa ma joc si sa ies naibii afara din casa si sa nu mai stau la televizor. Acum trei munti: Oas, Gutai si Tibles mi se par o nimica toata, atunci era o drama faptul ca i-am incurcat si i-am pus in Occidentali si nu in Orientali, cauza singurului Bine din toata clasa a 4a. Faza cu iesitu' afara era problema mamei mele, si eu n-aveam cheeef si ea ma trimitea sa ma joc prin spatele blocului. Acum as da orice sa retraiesc una din dupa-amiezele alea in care spuneam bancuri, sau mai degraba ascultam si ne jucam toate jocurile posibile.
Nu ma simt atat de mare, desi copiii vecinilor imi zic deja saru'mana, si nu cred ca o sa ma simt niciodata unul dintre adulti.
Stiu ca se repeta aceeasi istorie plictisitoare ca naiba cand ala mai mare il sfatuieste pe ala mai tanar, dar zau nu stiu cum sa le explic mai bine astora mai mici ca mine sa piarda timpul cat pot ei de mult. Si slava Domnului inca mai am timp de pierdut da' parca nu cu aceeasi inima usoara.
Mda sa vedem ce o sa cred peste vreo 10 ani despre perioada asta: nici eleva, nici studenta.
Thursday, July 8, 2010
Black Cat, White Cat
Filmul acesta mi-a fost recomandat acum ceva timp si, cum am terminat cu bacu', tre' sa iau tot ce am amanat pana acum si sa pun in aplicare.
Regizor Kusturica.
Filmu' este o comedie despre niste tigani din zona Dunarii, aci pe la noi.
Muzica e un o amestecatura de ritmuri balcanice presarata cu pop din anii '90.
Sincer nu stiu cat de interesant e subiectu' pentru romani,da' chiar are haz.
Tot filmul e amuzant. Intalnim comic de caractere, situatie,si probabil daca as fi vorbit limbile astea: Bulgarian | Romany | German | Serbian( cum spune Imdb-u')as fi prins si comicul de limbaj si nume.
Plus ca actorii joaca suuuupeerb!
Trebuie sa-l vedeti!
Regizor Kusturica.
Filmu' este o comedie despre niste tigani din zona Dunarii, aci pe la noi.
Muzica e un o amestecatura de ritmuri balcanice presarata cu pop din anii '90.
Sincer nu stiu cat de interesant e subiectu' pentru romani,da' chiar are haz.
Tot filmul e amuzant. Intalnim comic de caractere, situatie,si probabil daca as fi vorbit limbile astea: Bulgarian | Romany | German | Serbian( cum spune Imdb-u')as fi prins si comicul de limbaj si nume.
Plus ca actorii joaca suuuupeerb!
Trebuie sa-l vedeti!
Wednesday, July 7, 2010
Keyword analysis
Pentru ca mereu ma minunez de cuvintele care duc spre blog-ul meu:
vreau sa ascult muzica pt copii de 3 ani Deci toata muzica de pe blog e pentru copiii de 3 ani? Oh Blogger what are you trying to tell me? :))
statusuri neintelese Si crezi ca eu voi gasi explicatia?
"purificare"+"water filter"+"comments" Exact
fete gadilate la maxim M-ai gasit.
gresit corect gramatical ; morti mati corect gramatical ; cum se scrie corect mati Cred ca ar trebui sa incep o sectiune cu injuraturi in limba romana scrise corect, saptamanal cate un post d-asta. Totusi apreciez interesul pentru gramatica. Intotdeauna am zis ca daca tot vrea careva sa ma injure macar sa ma injure corect gramatical, cuvintele alea oricum nu ma ating.
apelative de gen iubi ; apelative persoana iubita ; apelative pentru iubita
Pai, mai baieti, sa va invat eu?
Incurcate sunt caile google-ului.
vreau sa ascult muzica pt copii de 3 ani Deci toata muzica de pe blog e pentru copiii de 3 ani? Oh Blogger what are you trying to tell me? :))
statusuri neintelese Si crezi ca eu voi gasi explicatia?
"purificare"+"water filter"+"comments" Exact
fete gadilate la maxim M-ai gasit.
gresit corect gramatical ; morti mati corect gramatical ; cum se scrie corect mati Cred ca ar trebui sa incep o sectiune cu injuraturi in limba romana scrise corect, saptamanal cate un post d-asta. Totusi apreciez interesul pentru gramatica. Intotdeauna am zis ca daca tot vrea careva sa ma injure macar sa ma injure corect gramatical, cuvintele alea oricum nu ma ating.
apelative de gen iubi ; apelative persoana iubita ; apelative pentru iubita
Pai, mai baieti, sa va invat eu?
Incurcate sunt caile google-ului.
Sunday, July 4, 2010
Notiunea de "capra"
Nu stiu daca exista o definitie a acestei sintagme dar "capra" este o fata pe care mama fiecareia dintre noi i-a dat-o ca exemplu negativ. And you see it everywhere and you know it very well, dar tot nu poti s-o descrii exact.
Saturday, July 3, 2010
mai multe la un loc 17
1. Nu stiu daca am intalnit pe cineva care sa fie mai grijuliu cu propria persoana decat ii sunt parintii pentru el. Nu stiu daca oamenii nu-si fac atat de multe griji pentru fiintele lor din inconstienta sau doar din "who the fuck cares anyway" sau even better: curaj:>. Ma intreb daca parintii si toate persoanele care isi fac griji pentru persoana X, chiar isi fac griji pt X sau mai degraba pentru ei, evident in mod inconstient, pentru ca daca lu' X i s-ar intampla ceva ar suferi si ei in viitor. Le e grija de integritatea organismului lu' X sau mai degraba pentru starea lor emotionala viitoare?
2. Eu nu cred ca veselia copilariei dispare o data cu varsta pentru ca oamenii se maturizeaza, imbatranesc. Nu, oamenii isi pierd veselia copilareasca din cauza dezamagirilor inevitabile pe care alti oameni le produc lor si a modului in care pot reactiona in legatura cu ele. Fie isi baga picioarele in tot si continua sa fie voiosi, fie li se ia de tot si toate si incet, incet nu mai pot nici sa zambeasca. :D
2. Eu nu cred ca veselia copilariei dispare o data cu varsta pentru ca oamenii se maturizeaza, imbatranesc. Nu, oamenii isi pierd veselia copilareasca din cauza dezamagirilor inevitabile pe care alti oameni le produc lor si a modului in care pot reactiona in legatura cu ele. Fie isi baga picioarele in tot si continua sa fie voiosi, fie li se ia de tot si toate si incet, incet nu mai pot nici sa zambeasca. :D
Subscribe to:
Posts (Atom)