Another story

In caz ca va intrebati ce s-a intamplat cu mine cat timp am fost plecata si erati saturati de atatea clipuri: :P


Hmm... Am plecat acum 2 vineri din Bucuresti avec le train pana in Vaslui, la TARA. :>
Pana de curand aveam o impresie mai buna despre mersul cu trenu'. Imi aduce aminte de vacantele cand ma duceam la tara si n-aveam niciun stres ( de parca acum as avea... ) dar si de o conversatie interesanta cu un elevetian.

This time n-am mai fost insotita pe tren, spre fericirea mea. Am ajuns la locul meu, ma fac comoda si astept. (Please, please sa se aseze langa mine oameni cu care sa vorbesc, please, please, si nu vreau sa stau cu vreun copil care tipa please,please). Vine o tipa de vreo 20 de ani din Iasi, apoi 2 surori din Harghita. Nu pareau foarte comunicative asa ca am supravietuit primele 2 ore cu o carte (Jocul lui Ender) si ascultand muzica la castile telefonului.
Cand credeam ca nu exista nicio speranta de comunicare, soarta m-a surprins: una dintre surori scoate un pachet de carti si ne intreaba, pe mine si pe tipa din Iasi, daca vrem sa jucam carti cu ele. 4 ore am jucat macaua, razboi si am invatat sa joc whist. :>
I've been saved de la plictiseala crunta pe tren. :X

Zilele la tara au decurs cu mult somn, mult verde si acomodarea cu noua lume a satului... sau aceasi. Avand in vedere ca nu mai fusesem de vreun an pe la tara nu ma asteptam atatea lucruri sa se schimbe deci mi-a luat ceva sa accept realitatea.
Daca acum cativa ani putini oameni aveau telefon fix, acum la fel de putini au. Diferenta e ca acum majoritatea vietuitoarelor au telefon mobil de pe care rasuna mandre manelele...
This year am resimtit si mai mult efectele vremii turbate din ultimii ani, rudele mele de obicei consumau produse facute de ele ( muncite etc). Acum magazinu' de langa rudele mele cred ca o duce mai bine decat ever.

People dropping out of school and running in the world. Nu cred ca am sa inteleg vreodata de ce unii cred ca munca de-ti rupi spatele e mai usoara decat terminarea liceului, hai si o facultate...

Totusi mi-am defulat dorinta de a mangaia nasucu' unui cal si anu' asta. ;;)
Am stresat motanu' si cateii si iepurii si gainile. M-am simtit implinita.

Dupa mai multe zile de acumulat energie a venit si ziua plecarii. Trebuia sa ma trezesc pe la 5:30... cum ma crizez eu n-am putut sa dorm de la 3. Pe la 6 si 10 am plecat spre Vaslui.
7 fara 5 am reusit sa ne luam bilet ( me and my father). Avand in vedere ca trenu' era pe la 7 si la 7 fara 10 inca n-aveam bilet va imaginati ce crizata eram. ;;)
7:10 - o sonerie ce incerca sa reproduca inceputul "Horei Unirii" ( poluare fonica in opinia mea) : " Stimati calatori din cauza unor defectiuni tehnice trenul Iasi-Bucuresti va avea o intarziere de 25 de minute." Pe dracu'... au fost 35 de minute.

Ajung in tren, in fata mea era un tip de vreo 25 de ani cam sictirit de fel. Apoi in fata tatalui mei se aseaza o tipa cam tot de 25 de ani. Totu' bine si frumos pana cand niste coca pun manele pe tel la 2 scaune de mine. Castile m-au salvat for a while, dar deja ma plictisisem de melodii si nu mai suportam. Am decis sa incerc sa supravietuiesc cu manelele care rasunau triumfator si un copil care a tipat tot drumu'. At times, aveam crize de ras incontrolabile. Fata tipului din fata mea exprima atata sictir fatza de manelele si copilu' energic incat chiar nu puteam sa ma abtin, era pur si simplu priceless.
Nici tipa de langa el nu parea sa agreeze manelele, iar eu turbam. Ma intreb de ce nu le-a zis nimeni retardatilor sa opreasca porcaria aia de tel de pe care rasunau pisici in calduri. :-?

Ajung in Bucuresti si dupa ce o vara intreaga m-am straduit sa nu ma ating de 133, n-am mai rezistat. Ma urmareste !!

Home...

Mda... cam asta a fost aventura mea de la tara de anul acesta.