23 septembrie 2008

Dupa o zi de complete boredom at school, ma urc intr-un 133.
Ce repede vin acum autobuzele in comparatie cu programul de dupa-amiaza.
Era un 133 cu aer conditionat. Aerul era cam imbacsit si nu stiam de ce. Ma uit incoace ma uit in colo... ma uit in sus. Si ce-mi e sa vad ?

PAM PAM PAM.

De catre "aeru' conditionat" era un bradulet d-ala de masina agatat si la usa de la mijloc mai era unu'. Daca nu era de ajuns mirosul ala de prost-gust... la prima se urca o baba care renuntase la spalat. Cred ca s-a gandit ea asa mult si bine si a dedus ca spalatu' nu-i foloseste la nimic. Dupa vreo 2 statii de tinut respiratia... cobor inainte de statie caci soferul era in a good mood si ne-a deschis usile cat timp stateam la stopu' de la Unirii cu Traian.

Merg ce merg si ajung la trecerea de pietoni. Era rosu, asa ca am stat. Dupa vreo cateva zeci de secunde o batranica ma intreaba de Hala Timpuri Noi. Ii raspund. Si ea continua conversatia spunandu-mi ca abia vede. O intreb daca vrea s-o ajut sa treaca strada. Si somehow am mers vreo 2 statii la brat cu ea. M-a intrebat daca sunt casatorita si era destul de uimita ca sunt abia a 11a. Desi era old si astfel avand pareri conservatoare, era destul de smart. Mi-a multumit tot drumu' si chiar era beyond the usual gratefulness i expect when i help someone, that "multumesc!" spus din inima. :| ( cer atat de mult ?) Mi-a spus si despre rudele ei cum au furat-o dupa ce au mancat la ea si de fi-su' care a bagat-o intr-un azil ca sa-i ramana apartamentul lui si sa i-l dea lu' fiica-sa. Stiu ca these things happen dar spuse de ea chiar erau moving. Am intrebat-o daca vrea s-o duc pana la metrou la Timpuri Noi dar mi-a multumit inca o data, m-a pupat si mi-a urat tot binele din lume. De precizat za granny venea de la Obor pe jos si statea pe langa Tineretului si abia vedea... I guess my granny would be proud of me, ma simt bine ca am putut s-o ajut cumva. And I know this sounds superficial and all... N-am cum sa va explic how i felt helping her.

Am ajuns acasa si am incercat pelletele de cartofi dupa cativa ani buni in care n-am mai gasit asa ceva. Am auzit ca erau prin hipermarket-uri dar nu cred ca am cautat destul de atent. Anyway cred ca astea sunt primu' lucru pe care am invatat sa-l "gatesc". Sweet taste of childhood.

And the day isn't over...