L'enfance

Am inteles mai bine ce e si cu copilaria abia acum.
Intr-un fel am stiut mereu ca those were the years si ca nu trebuia decat sa invat pentru scoala ce era de invatat atunci, sa ma joc si sa ies naibii afara din casa si sa nu mai stau la televizor. Acum trei munti: Oas, Gutai si Tibles mi se par o nimica toata, atunci era o drama faptul ca i-am incurcat si i-am pus in Occidentali si nu in Orientali, cauza singurului Bine din toata clasa a 4a. Faza cu iesitu' afara era problema mamei mele, si eu n-aveam cheeef si ea ma trimitea sa ma joc prin spatele blocului. Acum as da orice sa retraiesc una din dupa-amiezele alea in care spuneam bancuri, sau mai degraba ascultam si ne jucam toate jocurile posibile.
Nu ma simt atat de mare, desi copiii vecinilor imi zic deja saru'mana, si nu cred ca o sa ma simt niciodata unul dintre adulti.
Stiu ca se repeta aceeasi istorie plictisitoare ca naiba cand ala mai mare il sfatuieste pe ala mai tanar, dar zau nu stiu cum sa le explic mai bine astora mai mici ca mine sa piarda timpul cat pot ei de mult. Si slava Domnului inca mai am timp de pierdut da' parca nu cu aceeasi inima usoara.
Mda sa vedem ce o sa cred peste vreo 10 ani despre perioada asta: nici eleva, nici studenta.