On human nature

Azi vreau sa vorbesc despre una din miile de subspecii ale romanului.

Fie un om care are nevoie de ajutor, azi a fost o tipa cu copilu' mic in carucior si voia sa urce intr-un autobuz aglomerat. ( 8-| )

Bineinteles ca oamenii au ajutat-o. Dar dintre toti acesti oameni o scarba la 45-50 de ani s-a evidentiat tinand mortis s-o ajute.

Actiunea a tinut vreme de 3 statii.

Tipa cu carucioru' tot incerca sa prinda un loc unde sa nu fie deranjata de oamenii care coboarau. In aceasta actiune a ei era in continuu ajutata de scarba mai sus amintita pana cand carucioru' ala a ajuns sa tina captiv un mos intr-un colt si pe mine. A venit si clipa infama in care moshu' voia sa coboare si nu prea stia cum sa faca asta avand in vedere ca era squeezed intr-un colt langa geam. Eu eram langa el squeezed de carucior dar as fi putut sa ies de acolo daca nu ar fi fost aglomerat. ( mortii ma-tii de vaca) Si prin vaca ma refer la scarba care m-a atins si chiar m-a impins asa suav in alti oameni ca sa iasa mosu' si s-o ajute si mai mult pe femeia cu carucioru'. N-avea importanta ca am comentat, tipa m-a impins ca si cum impingi un pahar pe masa ca sa faci loc unei farfurii.

Ei bine, exista in Romania noastra draga un fel de oameni carora nu le cere nimeni ajutoru' dar care, cu toate acestea, se implica pana la un nivel emotional de a ajuta omul aflat in nevoie. Se implica in asa fel incat incepe el sa coordoneze tot in jurul sau, netinand cont de alti oameni, numai sa faca o fapta buna sau mai degraba cretina.

8-|