Oh... children

Azi eram in cartier si mergeam eu linistita cand vad un copil de vreo 4-5 ani asa... singur. Copilu' imi zice cu niste ochi candizi sa-l traversez strada. Il intreb unde sunt parintii iar el imi zice ca in magazinu' de alaturi si sa-l traversez strada. Latimea strazii era cam de 3m dar veneau masini. Traversez copilu' strada. La magazin nu era niciun tata. Tipa de la magazin il intreaba pe copil daca e copilu' cu tatal care aduce painea. Si copilu' a raspuns da. Bun il traversez iar strada si-l duc la o duba despre care zicea ca e a tatalui. Acolo intalnesc 2 oameni pe care ii intreb daca e copilul lor si copilul il recunoste pe tata, tatal pe copil. Bun. Aparent copilu' trebuia sa se joace in parcul de langa duba.

Ideea e ca les enfants se pot pierde so freakin' easy. :| Daca nu ma intalnea pe mine si-i zicea vreunui nebun sa-l traverseze strada... Ma rog, nu garantez ca nu sunt a psycho too dar copiii nu sunt my favorite dish .

Children should NOT talk to strangers! Desi, acum ca ma gandesc, stiam ca nu tre' sa vorbesc cu strainii cand eram petite, petite. Never actually listened to that though. Si pana acum am scapat cu muuuuult noroc.