Vitezomanu' Gica

De cand fac afurisenia asta de scoala de soferi vorbesc cu alti oameni care sunt in aceasi situatie, vor sa fie sau care au terminat recent.

Ce am observat pana acum e ca exista un fel de mit mioritic... mitul autostrazii.

Am auzit de muuulte ori "bai ce-as merge acuma pe autostrada spre mare cu viteza mama, mama".

Pe langa faptul ca nu sunt adepta mersului cu o viteza fenomenala spre deosebire de calugarita aia care mergea cu 180 km/h ca sa-l vada pe papa ( such a lame excuse, si daca, pe bune, aia mergea cu atat pt motivu' asta, mi se pare de un cretinism peste limite) , mi se pare ca nici nu prea ai pe unde.

Anu' asta am ajuns si eu pe autostrada soarelui ca sa nu mor proasta si n-am fost extraordinar de fascinata. Nu mi-a inspirat nicio dorinta salbatica de a-i spune conducatorului sa accelereze sa simt viteza, sa simt cum 1 milion de km/h imi strabat celulele si ma unesc cu atemporalul.

Rien...

Ah si dupa ce mergi tu cum mergi, ajungi la sfarsitul autostrazii unde dai de minunatul indicator care-ti arata "Drum aglomerat" ( asa m-am convins ca exista semnu' asta si ca nu e doar vrajeala, ca in Bucuresti ar trebui sa fie pus la fiecare centimetru), si te uiti inainte si vezi muuulte masini. Si parca simti cum avantu' ti se taie, asa, din radacina...

Vitezomanu' Gica si-a luat masina mica,/ Rosie ca focu' sa-i surada norocu'. \ : D / Remember this ?