Nu pot sa-mi dau seama cand a trecut tot timpul asta zau.
Cand aveam 11-12 ani si citeam porcariile alea de reviste Bravo, Cool Girl fetele care-si scriau probleme la revista disperate sa le spuna careva ce sa faca in viata si se semnau gen " Gigica, 14 ani" , "Mimitza 15 ani", "Lilica 16 ani " mi se pareau incredibil de mari.
Acum ma uit in urma si incerc sa-mi aduc aminte cam cum gandeam atunci... n-a trecut extraordinar de mult timp dar tot mi-am mai schimbat modul de gandire si mi se pare ca in principiu visam si mai mult ca acum. Si sincer... eu nu m-as fi luat in serios. Am o parere relativ buna despre mine, dar considerand cateva schimbari in gandire produse intre timp, nu mi-as da nici eu prea multa credibilitate daramite altii...
Ma uit in urma si vad cum shmecherii aia mari care aproape terminau liceul si stateau in parc, manancand seminte, barfind cu gasca si erau "aia mari" ma... au ajuns acum grasi si nashpi, avand ca cel mai inalt nivel al carierei: vanzator la Fonzi.
Ma mai uit in urma si vad copilasii din generala mai mici cu vreo cativa ani decat mine, acum sunt aia cool, aia "open-minded" si teribilistii lu' peshte... Daca nici eu nu-mi dau MIE credibilitate la varsta aia... va dati seama cata imi inspira niste copilasi "cool"?
Am asteptat sa ajung la 18 ani, basically 18 ani din viata... si acum cand ajung... mi-e ataaaaaat de indiferent.
2 comments:
I'm exactly the same with 18! Mi-e indiferent. Nu simt nicio emotie. :)
Si sunt de acord cu tine. Ce mari pareau "aia mari" care acum "au ajuns la cel mai inalt nivel al carierei lor" =)))
o sa poti sa bei legal in baruri, si nu te bucuri??? :))
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.