Saturday, March 31, 2012

The Berlin experience

Yey. I feel like the luckiest person alive having the chance to visit Vienna and Berlin some days apart. Really, there are no words to express how grateful I am to the universe.

Day 1:
Care practic este doar jumate de zi sau mai puțin. 18:30 avion Otopeni. Escală în Viena. ;;) Aeroportul din Viena părea un loc mult mai prietenos decât cu o săptămână înainte când alergam ca disperata prin el. Apoi zbor pe Berlin. Aș estima durata călătoriei de 3 ore. 1 oră până la Viena, 1 escala pe care nu ai timp s-o simți, 1 până la Berlin. Ajunsă acasă nu am făcut altceva decât să cad frântă.

Day 2:
Și acum tre' să încep să mă uit pe poze ca să știu pe unde am umblat.
În principiu, am iesit din casă și we started să walk around, să wander. Clădirile sunt cute, majoritatea sunt îngrijite. Nu știu sau nu vreau să înțeleg de ce în Ro, bine în București, nu le pasă oamenilor de fațade. Puii mei, problemele fiecăruia tot ar exista dar măcar când ai merge pe stradă nu te-ai mai simți așa apăsat și de griul blocurilor maaaari și rectungulare și deloc ornate, nici măcar reparate sau zugrăvite.
în materie de salubritate a orașului... să zicem că e la fel ca Bucureștiul plus (mult) mai multă sticlă pe jos pentru că e legal să bei pe stradă.
Ne-am plimbat pe jos până în centru și deși pe hartă par ok distanțele, în realitate sunt la ani lumină distanță. Într-un fel e foarte tare ca e așa spațios și simți că poți respira.
Am fost pe lângă unde era zidul cum ar veni, acum era un gard de fier care să aducă aminte, și pe lângă Capela Reconcilierii. Am văzut sute de sedii ale Humboldt Universität. Ne-am odihnit într-un parc, aș spune minimalist, de pe Invalidenstraße.
Am ajuns și noi la Hauptbahnhof, eu personal mă așteptam să văd o clădire bătrână. Neah... it was the newest thing ever. O chestie gigantică din sticlă pe post de gară.
Mi-a plăcut statuia din afara gării. O să vă arăt fotografiile pe mess. Am ajuns la Reichstag which is indeed nice. Și în față la Brandenburger Tor făcea un nene baloane cât mine de mari.:x A fost și o coloană oficială de vreun km, mi-ar plăcea să cred că am fost la 150 m distanță de Angela Merkel, but it might as well could have been anyone. Am continuat să mergem pe jos până la Berliner Dom care este într-adevăr o bijuterie. Fernsehturm se vede de peste tot din oraș. N-am urcat în el. Poate asta n-a fost ultima dată când o să ajung în Berlin. Am vizitat Schinkelmuseum care se află în interiorul Friedrichswerdersche Kirche. Schinkel fiind un nene arhitect care a avut un rol tare important în felul în care arată clădirile de vază ale orașului, chiar el a construit biserica în care se află muzeul său. E un loc impresionant.
Ne-am continuat periplul până la Rotes Rathaus, deci la Alexanderplatz, sub Fernsehturm, laitmotivul orașului. Am văzut și Neptunbrunnen which is very nice. Și cred că am fost într-un restaurant cu specific nemțesc, cam greu de găsit tho. Sunt toate specialițățile pământului în Berlin, astea nemțești sunt mai ascunse.

Day 3:
Am văzut Deutscher Dom care e vis-a-vis de Französischer Dom, iar das Konzerhaus se află între ele în Gendarmenmarkt. Am fost la Checkpoint Charlie, în drum spre Topographie des Terrors, un loc mișto dar chestiile prezentate într-adevăr li se potrivește numele, am ieșit nu foarte încântată de omenire. Pe lângă Fernsehturm care se vede de peste tot mai este și balonul cu aer cald al cotidianului Die Welt, care la fel, este foarte vizibil. Am ajuns la Potsdamerplatz la Sony Center, impresionant indeed. Au și Legoland pt pasionați. Am vizitat domul Reichstag-ului. Reaaally nice! Am incercat și un Currywurst dacă tot eram la Berlin. Cred că azi am fost la Altes Museum. Drăgălaș! Însă curatorii nemți sunt cei mai dubioși ever. Sunt politicoși și zâmbitori, însă sunt FOARTE nerăbdători să plece acasă. Se uitau la ceas în continuu. Can't blame them tho... de câte ori să te uiți la aceleași chestii.

Day 4:
ZOOOOOO BERLIN!!! Am stat cred ca 5 ore și am văzut și Aquarium-ul, care este mirific, și tot cred că n-am mai văzut o parte din grădină. Este imensă și când spun că au cele mai multe specii de orice din Europa, they mean it. E ușor bizar faptul că pe lângă ea sunt tot felul de clădiri ale diverselor corporații. Mă întreb cum e să te duci la job și să privești în jos pe geam și să vezi un elefant, o girafa etc.
Rupți de oboseală și foame. Am încercat pt prima dată mâncare vietnameză, probabil ca sosul de pește is not my favorite thing on earth.
În Berlin sunt sute de mii de restaurante, pub-uri, club-uri, cafenele, bodegi, oriceeee plus ice-cream-shops care își fac singuri înghețata. Niciun om cu probleme cu gâtul ca mine n-a putut să se abțină să nu mănânce înghețată de 2 ori la 20 de grade Celsius. Eu care ma sfiesc să mănânc și la 40 de grade.

Day 5:
Am vizitat Zitadelle Spandau, o fortăreață înconjurată de râul Spandau de prin nordul Berlinului aș zice. Very nice! Am fost la Filarmonica de aici. Mă așteptam să aibă mai multe locuri decât Ateneul nostru. Diferența de locuri nu e așa de mare. Interiorul este mult mai modern, dar n-aș da interiorul sălii mari de la Ateneul nostru nici pe 200 de sali de ateneu din alte țări. Babele și moșii care se cunoșteau de la filarmonică și se salutatu, se bârfeau erau aceeași ca în București. Dirijorul a fost chinez și solista care cânta la pian era o chinezoaică de 17 ani. Acum încep să înțeleg de ce e lumea speriată de cât de hard-working sunt chinezii. Totuși să ai concertul tău propriu și personal la Berliner Philarmonie la 17 ani e pretty awesome. Little did I know că o să dureze 2 ore jumate concertul. Deci m-am trezit undeva pe la 10 jumate seara în cealaltă parte a orașului pt prima dată complet singură pe stradă. M-am cam pierdut un pic, m-am regăsit dar am ajuns acasă în final!

Day 6:
Castelul Sanssouci. Ce excentric era Friedrich der Große. Foarte drăgălașe sălile castelului, parcul și faptul că tabloul lui Andy Warhol care îl portretizează pe Friedrich se află aici.

Day 7:
East Side Gallery. Zidul Berlinului cea mai ramas. Am fost în Berliner Dom și am urcat până sus. Many, many stairs tho. Wonderful experience! Am fost și la Nikolaikirche.

Day 8:
Am vizitat die Neue Nationalgalerie. Arta modernă/contemporană. Foarte foarte interesantă expoziția permanentă. Și cea specială părea drăguță dar mai costa înca 9 euro și era penultima zi... bugetul scăzuse... Next time, Richter. Next, că tot eram în zonă am văzut și Gemäldegalerie care conține tablouri din secolul 13 până prin secolul 18, de fapt mi-au scârțâit tălpile bocancilor și pe parchetul muzeului acestuia. I could say that pentru ca s-a întâmplat la propriu. Mostly am mers pe vârfuri, am alunecat sau am atins podeaua fooooarte încet ca să nu se audă. Zici că aveam papucei d-ăia de copii care chițăie ca să-i facă să meargă. Imagine! Mă simțeam extraordinar de bine când oamenii aveau audio guide-ul pe urechi sau le scărțâia și lor la fel încălțămintea sau atunci când eram singură în întreaga sală. Note to self: cand mai vizitezi un muzeu, schimbă-ți papucii. Foarte frumoasă și mare galeria. Am mâncat la Vapiano din Berlin de data aceasta, mai mic și mai aglomerat ca cel din Viena de acum 2 săptămâni. Next on the list, Pergamonmuseum care este absolut fantastic. Loved it!

Day 9:
Last day, sniff sniff. Mi-am petrecut dimineața căutând un afurisit de magnet in forma de urs pe care am amânat să-l cumpar în primele zile și dupa ori nu l-am mai găsit, ori nu-l mai aveau. Next time îl cumpar, cum îl văd. De fapt așa o să fac cu toate suvenirurile, le iau pe loc. Asta e dacă acolo costă mai mult decât dincolo, măcar nu plec cu buza umflată. În avion spre Ro erau o groază de străini cu diverse afaceri and stuff în Ro, am fost oarecum uimită, erau mai mulți străini decât români. Ah... și românii care erau... unii oameni liniștiti, normali, civilizați, cu bun simț, alții absolut cretini: să vorbești tare o oră din Viena până în București despre ce ți s-a întâmplat ție și ce dobitoc handicapat ești mi se pare o mârlănie extremă. Ah la final a mai simțit nevoia să-și mai bage ceva în ucrainenii din Kiev care nush ce i-au facut cu câteva zile înainte, deși era numai vina lui. Ăsta a fost la fel ca ăla de anul trecut care 2 ore si ceva până la București a înjurat nemții cu tot cu aeroporturile și companiile lor aeriene că și-au permis să schimbe poarta cu vreo ora inainte de la 22 la 40, cam vreo 10 minute de mers pe benzi rulante distanță. Big deal. Mă rog. Cred că toți prind curaj când știu că-s înconjurați de români și ajung în România.

Berlinul mi s-a părut mult mai grăbit decât Viena și un pic mai less tourist-friendly. Ah dacă vă duceți în Berlin, luați-vă abonamentele de 3 zile la vreo 60 de muzee. Costă 20 euro pt adulți și 9,5 euro pt studenți. Merită! Ah și Berlinul acceptă carnetele de student românești. ;;) Dacă îmi mai aduc aminte ceva revin.

P.S.: Ne-am învârtit pe lângă Hackescher Markt la greu. Este un fel de Lipscani mai primitor și este o piață cu muuuuuuulte mese. Este foarte aproape de Berliner Dom. Mi-a placut că pe toată durata șederii mele în Berlin am avut ocazia să îmi văd pătura roșie și cea verde cumparate de la Ikea pe toate scaunele de terasă.
Berlinul este un oraș GIGANTIC. Deci metroul este la fel de gigantic, pare înspăimântător dar nu e, e doar mare și trebuie să mergi multe stații sau stații lungi. I mean pe hartă arată drăgălaș. Iei de aici și ajungi acolo, doar atâtea stații și dacă ar fi s-o iei pe jos ar fi imens. Prețul abonamentului pe o săptămână e la fel ca în Viena cam 28 de euro, numai că berlinezii sunt mai practici poți să-ți iei un abonament pe 7 zile și în alte zile nu doar lunea ca în Viena. Evident abonamentul este pe metrou, autobuz, tramvai și Schnellbahn. Partea aiurea la autobuze e că dacă te considerai sac de cartof în București în autobuze, în Berlin ieși de acolo milk-shake. Curbele te fac praf și dacă nu te ții bine când oprește în stații se lasă fooooarte într-o parte ca să poată să urce toată lumea. Ah asta în stațiile în care oprește pt că apasă cineva pe buton. Pt turiști e foarte tricky. Trebuia sa cobor la o stație și n-a oprit nici la cea de dinaintea stației, nici în stație, nici după ea, că nu cobora nimeni și nu era nimeni în stație. Da, înțeleg că e mai practic dar dacă habar n-ai stațiile, străzile e nașpa.

2 comments:

Fritz said...

:X (ala de baleste la modul grav)

Anonymous said...

Cand m-am intors din Berlin am fost dezamagita, imi luasem si amenda si nimeni nu stia/ nu voia sa explice nimic. Acum insa imi e dor de el :( Iar ziua petrecuta in Potsdamer, was the best.

Post a Comment

Note: Only a member of this blog may post a comment.