Da, s-a făcut o lună de când sunt away.
Aseară am experimentat pentru prima dată pizza la metrou la 2 noaptea. SUPER BUNĂ!
Azi am experimentat pentru prima dată o toaletă publică la metrou. Oripilant.
Azi am experimentat pentru prima dată taxiul in Viena, ok... mai scump decât în Ro of course dar nu chiar atât de scump.
Am terminat prima săptămână de facultate aici. Colegii mei nu vorbesc între ei prea mult. Dacă vorbesc, vorbesc în șoaptă ȘI ÎN PAUZĂ! Oameni ciocănesc cu knuckles-urile în bancă după fiecare curs.
Școala din ro nu e chiaaaar atât de bad. După cele 16 examene pe sesiune și am trecut prin 4 sesiuni so far pot spune că știu mai multe chestii teoretice decât toți colegii mei de aici. Păcat că ei au antrenamentul limbii uzuale. Dar și când mi-oi exersa eu limbile, cum o sa fie?
More to be continued tomorrow when I remember stuff.
Ah da... când cineva mă întreabă de unde sunt, îi întreb de unde cred ei că sunt. 98 la sută din răspunsuri spun Spania (NU EXAGEREZ), în seara asta am auzit America Latină. Când spun nu, mă iau cu Portugalia, Italia, Franța. Le zic totuși că sunt din România și cred că o să încep să le spun că sunt din Timorul de Est că probabil știu la fel de multe despre el ca despre România.
Winter is coming.
Sunday, October 14, 2012
Monday, October 1, 2012
Bucătăria românească?
Există?
Acum o săptămână și ceva a trebuit să gătesc ceva tradițional românesc... Ce ați crede că ar fi trebuit să gătesc? Am ajuns la niște cartofi să zicem țărănești.
Altceva? Mămăligă? Sorry... exista polenta.
Mici... au și ăștia carne tocată cu vită și porc.
Sarmale? Azi am văzut în supermarket ceva intitulat ”Onassis weinblätter” ce semănau cu niște sarmale la conservă, vin de prin Grecia.
Hmm... ghiveci? ghiveciuri au toți.
Gulaș? Nu e nici măcar transilvănesc...
Borș? au și restul popoarelor est-europene si balcanice.
hmm... alte idei?
Încerc să mă obișnuiesc cu gătitul pe plită electrică... ultra-modernă, n-am ce spune. Cuptorul electric e de vis, dar plita... Mâncarea are alt gust aici și pentru că am schimbat gazul cu electricitatea, nu mai spun de gustul alimentelor. Cel mai mult mă seacă pâinea albă aici. E atât de dulce...Bleah! Pâinea neagră în schimb, e pâine neagra cu semințe întregi, nu doar așa caramelizată.
Mă seacă magazinele, nu doar că au program scurt și duminica liberă, înțeleg, sindicatele trebuie să-și facă treaba, dar mi-e dor de supermarket-urile din Ro unde găsești TOT ce vrei. Poți să-ți cumperi dintr-un singur magazin toate punctele de pe lista de cumpărături, aici trebuie să intri in 4 magazine și poate nici atunci n-ai găsit tot. Știu... este incredibil au tone de arome și ingrediente dar chestii basic nu.
Acum o săptămână și ceva a trebuit să gătesc ceva tradițional românesc... Ce ați crede că ar fi trebuit să gătesc? Am ajuns la niște cartofi să zicem țărănești.
Altceva? Mămăligă? Sorry... exista polenta.
Mici... au și ăștia carne tocată cu vită și porc.
Sarmale? Azi am văzut în supermarket ceva intitulat ”Onassis weinblätter” ce semănau cu niște sarmale la conservă, vin de prin Grecia.
Hmm... ghiveci? ghiveciuri au toți.
Gulaș? Nu e nici măcar transilvănesc...
Borș? au și restul popoarelor est-europene si balcanice.
hmm... alte idei?
Încerc să mă obișnuiesc cu gătitul pe plită electrică... ultra-modernă, n-am ce spune. Cuptorul electric e de vis, dar plita... Mâncarea are alt gust aici și pentru că am schimbat gazul cu electricitatea, nu mai spun de gustul alimentelor. Cel mai mult mă seacă pâinea albă aici. E atât de dulce...Bleah! Pâinea neagră în schimb, e pâine neagra cu semințe întregi, nu doar așa caramelizată.
Mă seacă magazinele, nu doar că au program scurt și duminica liberă, înțeleg, sindicatele trebuie să-și facă treaba, dar mi-e dor de supermarket-urile din Ro unde găsești TOT ce vrei. Poți să-ți cumperi dintr-un singur magazin toate punctele de pe lista de cumpărături, aici trebuie să intri in 4 magazine și poate nici atunci n-ai găsit tot. Știu... este incredibil au tone de arome și ingrediente dar chestii basic nu.
Thursday, September 27, 2012
More thoughts about living in Vienna
Am venit la Viena ca să mănânc într-o săptămână mai mult praz ca în România în ani de zile. Oamenii ăștia sunt ciudați. Ceapa lor are căței și usturoiul lor e ca ceapa, un întreg.
Am fost azi cu Couchsurfing-u' la o french conversation table. Super!
Am fost azi la o petrecere intr-un club în Viena. Tipii de aici straight sunt mai lascivi și mai out there ca tipele... chiar și românce. I swear. Se înghesuiau să danseze pe mese. Erau mai mulți tipi ca tipe pe mese. Not that their moves were bad tho'. :P
Au mai început să apară oameni care să știe că limba română e limbă latină. Thank God!
Azi am auzit în timp ce găteam Goran Bregovic - In the death car dat tare să audă toată lumea. Era pe repeat. Nu pot să spun că m-a deranjat. :D
Transportul vienez este sincer o capodoperă.
Învăț în fiecare zi ceva nou, și mă ambiționez să stresez nativii cu germana mea sau cu franceza mea, chiar și cu portugheza mea, săracii.
De când sunt aici petrec o groază de timp pe iarbă în parc sau pe unde apuc pe iarbă. Adevărul e că sunt 20 de grade și aer curat.
M-aș da și cu rolele că au trotuare super cum trebuie, aș purta și tocuri toata ziua și toată noaptea și mi-e dor de trotineta din clasa a 2a. Aici toți adulții au trotinetă.
More to come.
Later edit: Oamenii ăștia au haine super mișto, păcat că mai eleganți decât ei în 80 la sută din cazuri sunt câinii lor.
Sunt mai mulți oameni cu probleme medicale grave aici, gen tumori, probleme cu capu' decât m-aș fi așteptat.
Am fost la prima mea piesă în germană azi.
În seara asta cred că am fost de unu' cu față de serial rapist. Sper totuși că nu era cazul. dar în proporție de 70 la sută sunt sigură că a fost un pervert. Mă rog. N-am pățit nimic, Slava Cerului!
Îmi plac toate hainele din toate vitrinele. Bine... 80 la sută din ele. Lucru total diferit de România ultimilor câțiva ani, când mi-am găsit din greșeală ceva care să-mi placă. Păcat că nu scad de 50 de euro niciodată. Caz și mai des întâlnit: 100 euro. YEY. 8-|
Am fost azi cu Couchsurfing-u' la o french conversation table. Super!
Am fost azi la o petrecere intr-un club în Viena. Tipii de aici straight sunt mai lascivi și mai out there ca tipele... chiar și românce. I swear. Se înghesuiau să danseze pe mese. Erau mai mulți tipi ca tipe pe mese. Not that their moves were bad tho'. :P
Au mai început să apară oameni care să știe că limba română e limbă latină. Thank God!
Azi am auzit în timp ce găteam Goran Bregovic - In the death car dat tare să audă toată lumea. Era pe repeat. Nu pot să spun că m-a deranjat. :D
Transportul vienez este sincer o capodoperă.
Învăț în fiecare zi ceva nou, și mă ambiționez să stresez nativii cu germana mea sau cu franceza mea, chiar și cu portugheza mea, săracii.
De când sunt aici petrec o groază de timp pe iarbă în parc sau pe unde apuc pe iarbă. Adevărul e că sunt 20 de grade și aer curat.
M-aș da și cu rolele că au trotuare super cum trebuie, aș purta și tocuri toata ziua și toată noaptea și mi-e dor de trotineta din clasa a 2a. Aici toți adulții au trotinetă.
More to come.
Later edit: Oamenii ăștia au haine super mișto, păcat că mai eleganți decât ei în 80 la sută din cazuri sunt câinii lor.
Sunt mai mulți oameni cu probleme medicale grave aici, gen tumori, probleme cu capu' decât m-aș fi așteptat.
Am fost la prima mea piesă în germană azi.
În seara asta cred că am fost de unu' cu față de serial rapist. Sper totuși că nu era cazul. dar în proporție de 70 la sută sunt sigură că a fost un pervert. Mă rog. N-am pățit nimic, Slava Cerului!
Îmi plac toate hainele din toate vitrinele. Bine... 80 la sută din ele. Lucru total diferit de România ultimilor câțiva ani, când mi-am găsit din greșeală ceva care să-mi placă. Păcat că nu scad de 50 de euro niciodată. Caz și mai des întâlnit: 100 euro. YEY. 8-|
Sunday, September 16, 2012
La VIEnna en Rose
Well, am luat bursa Erasmus pentru un semestru. Here I am in Vienna. Mai am doua săptămâni până începe facultatea deci timp de relaxare și descoperit orașul. I swear to God orașul ăsta n-are cum să nu te binedispună.
Nush dacă o să mă obișnuiesc cu politețea ultra rece a oamenilor de pe aici, parcă mi-e dor să vorbesc cu oamenii în stații sau pe stradă ca în Ro sau, mă rog, ei cu mine. Am fost ieri in autogara de aici și erau oameni de toate națiile dar aș fi putut să jur că oamenii respectivi sunt români fără să-i aud vorbind română, doar prin simplu fapt că se împrieteneau super repede între ei, chit că se vedeau pentru prima dată acum pe drumul cu autocarul spre casă. Aud în fiecare zi români pe stradă.
Un sentiment ciudat m-a lovit de când sunt aici: ascult emisiunile de știri din Ro în format live pe site-urile lor, am reînceput să ascult radio.
Lipsa televizorului, I guess.
Sper să fie ok la facultate... să ma descurc și să-mi iau examenele finale la sfârșitul lui ianuarie.
Aștept să văd cum o să decurga experiența asta în afară, să zicem ca e prima mea experiență petrecută mai mult timp în afară și nu ca turist, ca să mă conving singură dacă merită să-ți trăiești viața în afară sau în Ro cu bune și rele, chit că alaltăieri credeam ca nu mai pot să produc sunete și că am uitat să vorbesc.
Cam așa am pornit... Vă mai scriu cum continui și cum am sfârșit.
Nush dacă o să mă obișnuiesc cu politețea ultra rece a oamenilor de pe aici, parcă mi-e dor să vorbesc cu oamenii în stații sau pe stradă ca în Ro sau, mă rog, ei cu mine. Am fost ieri in autogara de aici și erau oameni de toate națiile dar aș fi putut să jur că oamenii respectivi sunt români fără să-i aud vorbind română, doar prin simplu fapt că se împrieteneau super repede între ei, chit că se vedeau pentru prima dată acum pe drumul cu autocarul spre casă. Aud în fiecare zi români pe stradă.
Un sentiment ciudat m-a lovit de când sunt aici: ascult emisiunile de știri din Ro în format live pe site-urile lor, am reînceput să ascult radio.
Lipsa televizorului, I guess.
Sper să fie ok la facultate... să ma descurc și să-mi iau examenele finale la sfârșitul lui ianuarie.
Aștept să văd cum o să decurga experiența asta în afară, să zicem ca e prima mea experiență petrecută mai mult timp în afară și nu ca turist, ca să mă conving singură dacă merită să-ți trăiești viața în afară sau în Ro cu bune și rele, chit că alaltăieri credeam ca nu mai pot să produc sunete și că am uitat să vorbesc.
Cam așa am pornit... Vă mai scriu cum continui și cum am sfârșit.
Monday, July 23, 2012
DTS și Chișinău
În ultima săptămână am fost în vizită mai mult decât pe-acasă.
Am început cu Drobeta Turnu Severin mulțumită invitației Anei. THANK YOU!!
Am vizitat orașul. Iar dacă e vreun loc în țara asta în care latinitatea dă pe afara, acela ar fi Drobeta Turnu Severin.
Am fost mega impresionată de cât de curat e. Calitatea străzilor e impecabilă. O grooooooază de verdeață în oraș, ca de altfel în tot județul. Oameni foarte interesați de cum arată casele lor și pe din afară. Ca atare, aspectul per ansamblu al orașului este extraordinar. Plus... Dunărea e la ea acasă. Aș fi stat pentru totdeauna pe malu' ei uitându-mă cum curge. Nothing more relaxing. Am încercat braga, domn'e. Era chiar coadă mereu la ghereta cu bragă. Când i-am zis prietenei că acum pot să spun că am încercat și braga în viața asta, cele 2 tanti care beau aceeași licoare pe banca lânga mine, s-au întors și mi-au aruncat o privire de "femeie, unde naiba ai trăit până acum". Vă recomand să vă faceți drum pe aici.
Am trecut și pe la Băile Herculane pentru prima dată în viață. Au inceput să lucreze la hoteluri și clădirile vechi. Este absolut divină stațiunea. Nu e greu să-ți imaginezi de ce era vizitată odată de toată lumea bună a Europei. Munții, Cerna și clădirile vechi foarte, foarte frumoase... un loc extraordinar. Sper doar să le renoveze cât mai repede și să facă cineva ceva cu ele.
Apoi... mi-am îndeplinit un vis, acela de a vedea Cazanele Dunarii. :x:x:x: Finally happened!
Mi-am petrecut cam 100 la suta din timpul de pe Clisura Dunarii cu gura căscată. Nu-mi venea să cred cât de frumos poate să fie și să fie la mine în țară. Bine... și la sârbi.
Vă recomand cu toată inima să mergeți măcar o dată pe aici, o să rămâneți complet fascinați și o să doriți să reveniți.
Mi-a fost arătat și locul pe unde fugeau românii din țară înainte de Revoluție. Cea mai scurtă distanță dintre noi și sârbi, să zicem 200 m, însă cea mai adâncă parte a Dunării, vreo 70 m. Mă întreb câți oameni au murit încercând să ajungă la sârbi, deoarece curenții din zonă nu păreau foarte prietenoși.
Am vazut în sfârșit statuia lu' Decebal. :X Fooooarte inspirat nenea Iosif Constantin Drăgan. (De-ar lasa toți oameni cu foooarte mulți bani ceva la fel de impresionant în urma lor. Bisericile sunt overrated, guys. Dar cine să le spună dobitocilor care ne folosesc banii ca să facă Catedrala Mântuirii Neamului?)
Și am văzut și monumentu' lu' Traian, făcut de sârbi pe partea lor.
Am trecut și prin Orșova... alt loc în care nu credeam că voi ajunge vreodată. Impresionantă priveliștea ce-o au locuitorii. M-am holbat și la un ciuf al insulei Ada Kaleh și la Porțile de Fier 1.
Incă o dată îți mulțumesc de ocazie, Ana!
După ce am venit din minunata călătorie, am plecat spre Chișinău.
Spre Chișinău am trecut și prin Huși. Am ochit eu niște clădiri vechi foarte frumușele, poate o să mai ajung vreodată. Mereu am vrut să ajung în orașul acesta.
Priveliștea dinspre Huși spre vama Albița este EXTRAORDINARĂ!!
Dupa vamă, Prutul. Another dream come true, chit că l-am văzut de pe un pod, în trecere.
Dupa ce treci Prutul, este atât la figurat, cât și la propriu, altă lume, alt film.
Peisajul este tare drăguț, iar drumul nu trece prin sate. ESTE O GROAZĂ DE VERDEAȚĂ!
Mi-a placut mult faptul că fiecare stație de autobuz, banuiesc, corespunzătoare fiecărui sat avea mozaicul său.
De asemenea, troițele la ei nu mai sunt ca la noi, relativ simple, să zicem o cruce sau o icoană, sau un Iisus pe o cruce. Doar alea ai caror sponsori sunt mai cu dare de mână sa fie cu picturi, sculpturi etc etc. Niet! La ei TOATE troițele sunt mega detaliate, încărcate, decorate! Fiecare Iisus e sculptat și e pe o cruce și la picioarele lui neapărat un craniu și niște oase.
Ajungem în Chișinău, sau mai bine zis Kishinev. Alt vis împlinit.
Străzile se strică. Petice peste petice. Un oraș extraordinar de verde!! Atâtea locuri în care să te plimbi, nici Bucureștiul nu are. Am ramas plăcut impresionată de clădirile vechi. Am văzut Arcul de Triumf și centrul!
Am fost la statuia lu' Ștefan cel Mare și Sfânt!
Mereu am vrut să văd arcul acela în realitate.
Aș vrea să revin în vizită.
În general oamenii ți se adresează în rusă, și celor rusânaci rău de tot le e scârbă să vorbească în română. E o amestecătură tare ciudată de limbi țara asta. La restaurant meniul era în română de la cap la coadă, ospătărița rusoaică, rusoaică, care abia rupea română. Iar ospătarul care ne-a adus nota mai ca ne-ar fi scuipat când a auzit de limba română.
Ospătarul de a 2a zi a fost culmea moldovean cu limba română prima.
Am realizat că oamenii ăstia din Basarabia au propria lor identitate și sunt mulțumiți cu asta. M-am convins că nu au nicio treabă cu nicio unire, înainte era doar o presupunere, dar la fața locului convingere absolută.
Nunta la care am mers a fost pliiiină de tradiții. Noi am fost ca la film, nu ca la nuntă. Nu ai nevoie de floricele pentru că platourile cu mâncarea sunt unele peste altele. E o experiența completă o nunta în Basarabia.
Am incercat cvas, care e un fel de must, dar nu de vin, ci de bere. Așa mi s-a părut.
Tre' să te obișnuiești cu vocabularul care chit ca e în română, e total altfel decât cum vorbesc oamenii in România. Nu zic acum de regionalisme, ci pur și simplu alte cuvinte, alte expresii pentru a desemna aceleasi actiuni, lucruri. Alte cuvinte, alte expresii pe care un român nu le-ar folosi, sau le-ar mai folosi nici în ruptu' capului.
Radiourile nu sunt doar în rusă sau doar în română. Acum îți vorbește dj-u' în ro, acum în ru. Zic de radiourile lor, că mai toate de la noi se prind și la ei.
Sper să mai ajung prin Republica Moldova. Nu m-am simțit exact ca acasă, da' nici ca într-o țară complet străină.
Am început cu Drobeta Turnu Severin mulțumită invitației Anei. THANK YOU!!
Am vizitat orașul. Iar dacă e vreun loc în țara asta în care latinitatea dă pe afara, acela ar fi Drobeta Turnu Severin.
Am fost mega impresionată de cât de curat e. Calitatea străzilor e impecabilă. O grooooooază de verdeață în oraș, ca de altfel în tot județul. Oameni foarte interesați de cum arată casele lor și pe din afară. Ca atare, aspectul per ansamblu al orașului este extraordinar. Plus... Dunărea e la ea acasă. Aș fi stat pentru totdeauna pe malu' ei uitându-mă cum curge. Nothing more relaxing. Am încercat braga, domn'e. Era chiar coadă mereu la ghereta cu bragă. Când i-am zis prietenei că acum pot să spun că am încercat și braga în viața asta, cele 2 tanti care beau aceeași licoare pe banca lânga mine, s-au întors și mi-au aruncat o privire de "femeie, unde naiba ai trăit până acum". Vă recomand să vă faceți drum pe aici.
Am trecut și pe la Băile Herculane pentru prima dată în viață. Au inceput să lucreze la hoteluri și clădirile vechi. Este absolut divină stațiunea. Nu e greu să-ți imaginezi de ce era vizitată odată de toată lumea bună a Europei. Munții, Cerna și clădirile vechi foarte, foarte frumoase... un loc extraordinar. Sper doar să le renoveze cât mai repede și să facă cineva ceva cu ele.
Apoi... mi-am îndeplinit un vis, acela de a vedea Cazanele Dunarii. :x:x:x: Finally happened!
Mi-am petrecut cam 100 la suta din timpul de pe Clisura Dunarii cu gura căscată. Nu-mi venea să cred cât de frumos poate să fie și să fie la mine în țară. Bine... și la sârbi.
Vă recomand cu toată inima să mergeți măcar o dată pe aici, o să rămâneți complet fascinați și o să doriți să reveniți.
Mi-a fost arătat și locul pe unde fugeau românii din țară înainte de Revoluție. Cea mai scurtă distanță dintre noi și sârbi, să zicem 200 m, însă cea mai adâncă parte a Dunării, vreo 70 m. Mă întreb câți oameni au murit încercând să ajungă la sârbi, deoarece curenții din zonă nu păreau foarte prietenoși.
Am vazut în sfârșit statuia lu' Decebal. :X Fooooarte inspirat nenea Iosif Constantin Drăgan. (De-ar lasa toți oameni cu foooarte mulți bani ceva la fel de impresionant în urma lor. Bisericile sunt overrated, guys. Dar cine să le spună dobitocilor care ne folosesc banii ca să facă Catedrala Mântuirii Neamului?)
Și am văzut și monumentu' lu' Traian, făcut de sârbi pe partea lor.
Am trecut și prin Orșova... alt loc în care nu credeam că voi ajunge vreodată. Impresionantă priveliștea ce-o au locuitorii. M-am holbat și la un ciuf al insulei Ada Kaleh și la Porțile de Fier 1.
Incă o dată îți mulțumesc de ocazie, Ana!
După ce am venit din minunata călătorie, am plecat spre Chișinău.
Spre Chișinău am trecut și prin Huși. Am ochit eu niște clădiri vechi foarte frumușele, poate o să mai ajung vreodată. Mereu am vrut să ajung în orașul acesta.
Priveliștea dinspre Huși spre vama Albița este EXTRAORDINARĂ!!
Dupa vamă, Prutul. Another dream come true, chit că l-am văzut de pe un pod, în trecere.
Dupa ce treci Prutul, este atât la figurat, cât și la propriu, altă lume, alt film.
Peisajul este tare drăguț, iar drumul nu trece prin sate. ESTE O GROAZĂ DE VERDEAȚĂ!
Mi-a placut mult faptul că fiecare stație de autobuz, banuiesc, corespunzătoare fiecărui sat avea mozaicul său.
De asemenea, troițele la ei nu mai sunt ca la noi, relativ simple, să zicem o cruce sau o icoană, sau un Iisus pe o cruce. Doar alea ai caror sponsori sunt mai cu dare de mână sa fie cu picturi, sculpturi etc etc. Niet! La ei TOATE troițele sunt mega detaliate, încărcate, decorate! Fiecare Iisus e sculptat și e pe o cruce și la picioarele lui neapărat un craniu și niște oase.
Ajungem în Chișinău, sau mai bine zis Kishinev. Alt vis împlinit.
Străzile se strică. Petice peste petice. Un oraș extraordinar de verde!! Atâtea locuri în care să te plimbi, nici Bucureștiul nu are. Am ramas plăcut impresionată de clădirile vechi. Am văzut Arcul de Triumf și centrul!
Am fost la statuia lu' Ștefan cel Mare și Sfânt!
Mereu am vrut să văd arcul acela în realitate.
Aș vrea să revin în vizită.
În general oamenii ți se adresează în rusă, și celor rusânaci rău de tot le e scârbă să vorbească în română. E o amestecătură tare ciudată de limbi țara asta. La restaurant meniul era în română de la cap la coadă, ospătărița rusoaică, rusoaică, care abia rupea română. Iar ospătarul care ne-a adus nota mai ca ne-ar fi scuipat când a auzit de limba română.
Ospătarul de a 2a zi a fost culmea moldovean cu limba română prima.
Am realizat că oamenii ăstia din Basarabia au propria lor identitate și sunt mulțumiți cu asta. M-am convins că nu au nicio treabă cu nicio unire, înainte era doar o presupunere, dar la fața locului convingere absolută.
Nunta la care am mers a fost pliiiină de tradiții. Noi am fost ca la film, nu ca la nuntă. Nu ai nevoie de floricele pentru că platourile cu mâncarea sunt unele peste altele. E o experiența completă o nunta în Basarabia.
Am incercat cvas, care e un fel de must, dar nu de vin, ci de bere. Așa mi s-a părut.
Tre' să te obișnuiești cu vocabularul care chit ca e în română, e total altfel decât cum vorbesc oamenii in România. Nu zic acum de regionalisme, ci pur și simplu alte cuvinte, alte expresii pentru a desemna aceleasi actiuni, lucruri. Alte cuvinte, alte expresii pe care un român nu le-ar folosi, sau le-ar mai folosi nici în ruptu' capului.
Radiourile nu sunt doar în rusă sau doar în română. Acum îți vorbește dj-u' în ro, acum în ru. Zic de radiourile lor, că mai toate de la noi se prind și la ei.
Sper să mai ajung prin Republica Moldova. Nu m-am simțit exact ca acasă, da' nici ca într-o țară complet străină.
Wednesday, June 13, 2012
Still alive
Wow, n-am mai postat nimic din 31 martie. Hmmm... sunt în plină sesiune, de fapt mai spre sfârșit, numai că cele mai grele examene sunt acum. Pe 21 iunie scaaaaaaaap.
N-am mai fost pe nicăieri, n-am mai facut nimic ieșit din comun lately.
Am vazut un film foarte tare totuși. Acesta se numeste The Intouchables. Vi-l recomand wholeheartedly!
Am vazut un film foarte tare totuși. Acesta se numeste The Intouchables. Vi-l recomand wholeheartedly!
Saturday, March 31, 2012
The Berlin experience
Yey. I feel like the luckiest person alive having the chance to visit Vienna and Berlin some days apart. Really, there are no words to express how grateful I am to the universe.
Day 1:
Care practic este doar jumate de zi sau mai puțin. 18:30 avion Otopeni. Escală în Viena. ;;) Aeroportul din Viena părea un loc mult mai prietenos decât cu o săptămână înainte când alergam ca disperata prin el. Apoi zbor pe Berlin. Aș estima durata călătoriei de 3 ore. 1 oră până la Viena, 1 escala pe care nu ai timp s-o simți, 1 până la Berlin. Ajunsă acasă nu am făcut altceva decât să cad frântă.
Day 2:
Și acum tre' să încep să mă uit pe poze ca să știu pe unde am umblat.
În principiu, am iesit din casă și we started să walk around, să wander. Clădirile sunt cute, majoritatea sunt îngrijite. Nu știu sau nu vreau să înțeleg de ce în Ro, bine în București, nu le pasă oamenilor de fațade. Puii mei, problemele fiecăruia tot ar exista dar măcar când ai merge pe stradă nu te-ai mai simți așa apăsat și de griul blocurilor maaaari și rectungulare și deloc ornate, nici măcar reparate sau zugrăvite.
în materie de salubritate a orașului... să zicem că e la fel ca Bucureștiul plus (mult) mai multă sticlă pe jos pentru că e legal să bei pe stradă.
Ne-am plimbat pe jos până în centru și deși pe hartă par ok distanțele, în realitate sunt la ani lumină distanță. Într-un fel e foarte tare ca e așa spațios și simți că poți respira.
Am fost pe lângă unde era zidul cum ar veni, acum era un gard de fier care să aducă aminte, și pe lângă Capela Reconcilierii. Am văzut sute de sedii ale Humboldt Universität. Ne-am odihnit într-un parc, aș spune minimalist, de pe Invalidenstraße.
Am ajuns și noi la Hauptbahnhof, eu personal mă așteptam să văd o clădire bătrână. Neah... it was the newest thing ever. O chestie gigantică din sticlă pe post de gară.
Mi-a plăcut statuia din afara gării. O să vă arăt fotografiile pe mess. Am ajuns la Reichstag which is indeed nice. Și în față la Brandenburger Tor făcea un nene baloane cât mine de mari.:x A fost și o coloană oficială de vreun km, mi-ar plăcea să cred că am fost la 150 m distanță de Angela Merkel, but it might as well could have been anyone. Am continuat să mergem pe jos până la Berliner Dom care este într-adevăr o bijuterie. Fernsehturm se vede de peste tot din oraș. N-am urcat în el. Poate asta n-a fost ultima dată când o să ajung în Berlin. Am vizitat Schinkelmuseum care se află în interiorul Friedrichswerdersche Kirche. Schinkel fiind un nene arhitect care a avut un rol tare important în felul în care arată clădirile de vază ale orașului, chiar el a construit biserica în care se află muzeul său. E un loc impresionant.
Ne-am continuat periplul până la Rotes Rathaus, deci la Alexanderplatz, sub Fernsehturm, laitmotivul orașului. Am văzut și Neptunbrunnen which is very nice. Și cred că am fost într-un restaurant cu specific nemțesc, cam greu de găsit tho. Sunt toate specialițățile pământului în Berlin, astea nemțești sunt mai ascunse.
Day 3:
Am văzut Deutscher Dom care e vis-a-vis de Französischer Dom, iar das Konzerhaus se află între ele în Gendarmenmarkt. Am fost la Checkpoint Charlie, în drum spre Topographie des Terrors, un loc mișto dar chestiile prezentate într-adevăr li se potrivește numele, am ieșit nu foarte încântată de omenire. Pe lângă Fernsehturm care se vede de peste tot mai este și balonul cu aer cald al cotidianului Die Welt, care la fel, este foarte vizibil. Am ajuns la Potsdamerplatz la Sony Center, impresionant indeed. Au și Legoland pt pasionați. Am vizitat domul Reichstag-ului. Reaaally nice! Am incercat și un Currywurst dacă tot eram la Berlin. Cred că azi am fost la Altes Museum. Drăgălaș! Însă curatorii nemți sunt cei mai dubioși ever. Sunt politicoși și zâmbitori, însă sunt FOARTE nerăbdători să plece acasă. Se uitau la ceas în continuu. Can't blame them tho... de câte ori să te uiți la aceleași chestii.
Day 4:
ZOOOOOO BERLIN!!! Am stat cred ca 5 ore și am văzut și Aquarium-ul, care este mirific, și tot cred că n-am mai văzut o parte din grădină. Este imensă și când spun că au cele mai multe specii de orice din Europa, they mean it. E ușor bizar faptul că pe lângă ea sunt tot felul de clădiri ale diverselor corporații. Mă întreb cum e să te duci la job și să privești în jos pe geam și să vezi un elefant, o girafa etc.
Rupți de oboseală și foame. Am încercat pt prima dată mâncare vietnameză, probabil ca sosul de pește is not my favorite thing on earth.
În Berlin sunt sute de mii de restaurante, pub-uri, club-uri, cafenele, bodegi, oriceeee plus ice-cream-shops care își fac singuri înghețata. Niciun om cu probleme cu gâtul ca mine n-a putut să se abțină să nu mănânce înghețată de 2 ori la 20 de grade Celsius. Eu care ma sfiesc să mănânc și la 40 de grade.
Day 5:
Am vizitat Zitadelle Spandau, o fortăreață înconjurată de râul Spandau de prin nordul Berlinului aș zice. Very nice! Am fost la Filarmonica de aici. Mă așteptam să aibă mai multe locuri decât Ateneul nostru. Diferența de locuri nu e așa de mare. Interiorul este mult mai modern, dar n-aș da interiorul sălii mari de la Ateneul nostru nici pe 200 de sali de ateneu din alte țări. Babele și moșii care se cunoșteau de la filarmonică și se salutatu, se bârfeau erau aceeași ca în București. Dirijorul a fost chinez și solista care cânta la pian era o chinezoaică de 17 ani. Acum încep să înțeleg de ce e lumea speriată de cât de hard-working sunt chinezii. Totuși să ai concertul tău propriu și personal la Berliner Philarmonie la 17 ani e pretty awesome. Little did I know că o să dureze 2 ore jumate concertul. Deci m-am trezit undeva pe la 10 jumate seara în cealaltă parte a orașului pt prima dată complet singură pe stradă. M-am cam pierdut un pic, m-am regăsit dar am ajuns acasă în final!
Day 6:
Castelul Sanssouci. Ce excentric era Friedrich der Große. Foarte drăgălașe sălile castelului, parcul și faptul că tabloul lui Andy Warhol care îl portretizează pe Friedrich se află aici.
Day 7:
East Side Gallery. Zidul Berlinului cea mai ramas. Am fost în Berliner Dom și am urcat până sus. Many, many stairs tho. Wonderful experience! Am fost și la Nikolaikirche.
Day 8:
Am vizitat die Neue Nationalgalerie. Arta modernă/contemporană. Foarte foarte interesantă expoziția permanentă. Și cea specială părea drăguță dar mai costa înca 9 euro și era penultima zi... bugetul scăzuse... Next time, Richter. Next, că tot eram în zonă am văzut și Gemäldegalerie care conține tablouri din secolul 13 până prin secolul 18, de fapt mi-au scârțâit tălpile bocancilor și pe parchetul muzeului acestuia. I could say that pentru ca s-a întâmplat la propriu. Mostly am mers pe vârfuri, am alunecat sau am atins podeaua fooooarte încet ca să nu se audă. Zici că aveam papucei d-ăia de copii care chițăie ca să-i facă să meargă. Imagine! Mă simțeam extraordinar de bine când oamenii aveau audio guide-ul pe urechi sau le scărțâia și lor la fel încălțămintea sau atunci când eram singură în întreaga sală. Note to self: cand mai vizitezi un muzeu, schimbă-ți papucii. Foarte frumoasă și mare galeria. Am mâncat la Vapiano din Berlin de data aceasta, mai mic și mai aglomerat ca cel din Viena de acum 2 săptămâni. Next on the list, Pergamonmuseum care este absolut fantastic. Loved it!
Day 9:
Last day, sniff sniff. Mi-am petrecut dimineața căutând un afurisit de magnet in forma de urs pe care am amânat să-l cumpar în primele zile și dupa ori nu l-am mai găsit, ori nu-l mai aveau. Next time îl cumpar, cum îl văd. De fapt așa o să fac cu toate suvenirurile, le iau pe loc. Asta e dacă acolo costă mai mult decât dincolo, măcar nu plec cu buza umflată. În avion spre Ro erau o groază de străini cu diverse afaceri and stuff în Ro, am fost oarecum uimită, erau mai mulți străini decât români. Ah... și românii care erau... unii oameni liniștiti, normali, civilizați, cu bun simț, alții absolut cretini: să vorbești tare o oră din Viena până în București despre ce ți s-a întâmplat ție și ce dobitoc handicapat ești mi se pare o mârlănie extremă. Ah la final a mai simțit nevoia să-și mai bage ceva în ucrainenii din Kiev care nush ce i-au facut cu câteva zile înainte, deși era numai vina lui. Ăsta a fost la fel ca ăla de anul trecut care 2 ore si ceva până la București a înjurat nemții cu tot cu aeroporturile și companiile lor aeriene că și-au permis să schimbe poarta cu vreo ora inainte de la 22 la 40, cam vreo 10 minute de mers pe benzi rulante distanță. Big deal. Mă rog. Cred că toți prind curaj când știu că-s înconjurați de români și ajung în România.
Berlinul mi s-a părut mult mai grăbit decât Viena și un pic mai less tourist-friendly. Ah dacă vă duceți în Berlin, luați-vă abonamentele de 3 zile la vreo 60 de muzee. Costă 20 euro pt adulți și 9,5 euro pt studenți. Merită! Ah și Berlinul acceptă carnetele de student românești. ;;) Dacă îmi mai aduc aminte ceva revin.
P.S.: Ne-am învârtit pe lângă Hackescher Markt la greu. Este un fel de Lipscani mai primitor și este o piață cu muuuuuuulte mese. Este foarte aproape de Berliner Dom. Mi-a placut că pe toată durata șederii mele în Berlin am avut ocazia să îmi văd pătura roșie și cea verde cumparate de la Ikea pe toate scaunele de terasă.
Berlinul este un oraș GIGANTIC. Deci metroul este la fel de gigantic, pare înspăimântător dar nu e, e doar mare și trebuie să mergi multe stații sau stații lungi. I mean pe hartă arată drăgălaș. Iei de aici și ajungi acolo, doar atâtea stații și dacă ar fi s-o iei pe jos ar fi imens. Prețul abonamentului pe o săptămână e la fel ca în Viena cam 28 de euro, numai că berlinezii sunt mai practici poți să-ți iei un abonament pe 7 zile și în alte zile nu doar lunea ca în Viena. Evident abonamentul este pe metrou, autobuz, tramvai și Schnellbahn. Partea aiurea la autobuze e că dacă te considerai sac de cartof în București în autobuze, în Berlin ieși de acolo milk-shake. Curbele te fac praf și dacă nu te ții bine când oprește în stații se lasă fooooarte într-o parte ca să poată să urce toată lumea. Ah asta în stațiile în care oprește pt că apasă cineva pe buton. Pt turiști e foarte tricky. Trebuia sa cobor la o stație și n-a oprit nici la cea de dinaintea stației, nici în stație, nici după ea, că nu cobora nimeni și nu era nimeni în stație. Da, înțeleg că e mai practic dar dacă habar n-ai stațiile, străzile e nașpa.
Day 1:
Care practic este doar jumate de zi sau mai puțin. 18:30 avion Otopeni. Escală în Viena. ;;) Aeroportul din Viena părea un loc mult mai prietenos decât cu o săptămână înainte când alergam ca disperata prin el. Apoi zbor pe Berlin. Aș estima durata călătoriei de 3 ore. 1 oră până la Viena, 1 escala pe care nu ai timp s-o simți, 1 până la Berlin. Ajunsă acasă nu am făcut altceva decât să cad frântă.
Day 2:
Și acum tre' să încep să mă uit pe poze ca să știu pe unde am umblat.
În principiu, am iesit din casă și we started să walk around, să wander. Clădirile sunt cute, majoritatea sunt îngrijite. Nu știu sau nu vreau să înțeleg de ce în Ro, bine în București, nu le pasă oamenilor de fațade. Puii mei, problemele fiecăruia tot ar exista dar măcar când ai merge pe stradă nu te-ai mai simți așa apăsat și de griul blocurilor maaaari și rectungulare și deloc ornate, nici măcar reparate sau zugrăvite.
în materie de salubritate a orașului... să zicem că e la fel ca Bucureștiul plus (mult) mai multă sticlă pe jos pentru că e legal să bei pe stradă.
Ne-am plimbat pe jos până în centru și deși pe hartă par ok distanțele, în realitate sunt la ani lumină distanță. Într-un fel e foarte tare ca e așa spațios și simți că poți respira.
Am fost pe lângă unde era zidul cum ar veni, acum era un gard de fier care să aducă aminte, și pe lângă Capela Reconcilierii. Am văzut sute de sedii ale Humboldt Universität. Ne-am odihnit într-un parc, aș spune minimalist, de pe Invalidenstraße.
Am ajuns și noi la Hauptbahnhof, eu personal mă așteptam să văd o clădire bătrână. Neah... it was the newest thing ever. O chestie gigantică din sticlă pe post de gară.
Mi-a plăcut statuia din afara gării. O să vă arăt fotografiile pe mess. Am ajuns la Reichstag which is indeed nice. Și în față la Brandenburger Tor făcea un nene baloane cât mine de mari.:x A fost și o coloană oficială de vreun km, mi-ar plăcea să cred că am fost la 150 m distanță de Angela Merkel, but it might as well could have been anyone. Am continuat să mergem pe jos până la Berliner Dom care este într-adevăr o bijuterie. Fernsehturm se vede de peste tot din oraș. N-am urcat în el. Poate asta n-a fost ultima dată când o să ajung în Berlin. Am vizitat Schinkelmuseum care se află în interiorul Friedrichswerdersche Kirche. Schinkel fiind un nene arhitect care a avut un rol tare important în felul în care arată clădirile de vază ale orașului, chiar el a construit biserica în care se află muzeul său. E un loc impresionant.
Ne-am continuat periplul până la Rotes Rathaus, deci la Alexanderplatz, sub Fernsehturm, laitmotivul orașului. Am văzut și Neptunbrunnen which is very nice. Și cred că am fost într-un restaurant cu specific nemțesc, cam greu de găsit tho. Sunt toate specialițățile pământului în Berlin, astea nemțești sunt mai ascunse.
Day 3:
Am văzut Deutscher Dom care e vis-a-vis de Französischer Dom, iar das Konzerhaus se află între ele în Gendarmenmarkt. Am fost la Checkpoint Charlie, în drum spre Topographie des Terrors, un loc mișto dar chestiile prezentate într-adevăr li se potrivește numele, am ieșit nu foarte încântată de omenire. Pe lângă Fernsehturm care se vede de peste tot mai este și balonul cu aer cald al cotidianului Die Welt, care la fel, este foarte vizibil. Am ajuns la Potsdamerplatz la Sony Center, impresionant indeed. Au și Legoland pt pasionați. Am vizitat domul Reichstag-ului. Reaaally nice! Am incercat și un Currywurst dacă tot eram la Berlin. Cred că azi am fost la Altes Museum. Drăgălaș! Însă curatorii nemți sunt cei mai dubioși ever. Sunt politicoși și zâmbitori, însă sunt FOARTE nerăbdători să plece acasă. Se uitau la ceas în continuu. Can't blame them tho... de câte ori să te uiți la aceleași chestii.
Day 4:
ZOOOOOO BERLIN!!! Am stat cred ca 5 ore și am văzut și Aquarium-ul, care este mirific, și tot cred că n-am mai văzut o parte din grădină. Este imensă și când spun că au cele mai multe specii de orice din Europa, they mean it. E ușor bizar faptul că pe lângă ea sunt tot felul de clădiri ale diverselor corporații. Mă întreb cum e să te duci la job și să privești în jos pe geam și să vezi un elefant, o girafa etc.
Rupți de oboseală și foame. Am încercat pt prima dată mâncare vietnameză, probabil ca sosul de pește is not my favorite thing on earth.
În Berlin sunt sute de mii de restaurante, pub-uri, club-uri, cafenele, bodegi, oriceeee plus ice-cream-shops care își fac singuri înghețata. Niciun om cu probleme cu gâtul ca mine n-a putut să se abțină să nu mănânce înghețată de 2 ori la 20 de grade Celsius. Eu care ma sfiesc să mănânc și la 40 de grade.
Day 5:
Am vizitat Zitadelle Spandau, o fortăreață înconjurată de râul Spandau de prin nordul Berlinului aș zice. Very nice! Am fost la Filarmonica de aici. Mă așteptam să aibă mai multe locuri decât Ateneul nostru. Diferența de locuri nu e așa de mare. Interiorul este mult mai modern, dar n-aș da interiorul sălii mari de la Ateneul nostru nici pe 200 de sali de ateneu din alte țări. Babele și moșii care se cunoșteau de la filarmonică și se salutatu, se bârfeau erau aceeași ca în București. Dirijorul a fost chinez și solista care cânta la pian era o chinezoaică de 17 ani. Acum încep să înțeleg de ce e lumea speriată de cât de hard-working sunt chinezii. Totuși să ai concertul tău propriu și personal la Berliner Philarmonie la 17 ani e pretty awesome. Little did I know că o să dureze 2 ore jumate concertul. Deci m-am trezit undeva pe la 10 jumate seara în cealaltă parte a orașului pt prima dată complet singură pe stradă. M-am cam pierdut un pic, m-am regăsit dar am ajuns acasă în final!
Day 6:
Castelul Sanssouci. Ce excentric era Friedrich der Große. Foarte drăgălașe sălile castelului, parcul și faptul că tabloul lui Andy Warhol care îl portretizează pe Friedrich se află aici.
Day 7:
East Side Gallery. Zidul Berlinului cea mai ramas. Am fost în Berliner Dom și am urcat până sus. Many, many stairs tho. Wonderful experience! Am fost și la Nikolaikirche.
Day 8:
Am vizitat die Neue Nationalgalerie. Arta modernă/contemporană. Foarte foarte interesantă expoziția permanentă. Și cea specială părea drăguță dar mai costa înca 9 euro și era penultima zi... bugetul scăzuse... Next time, Richter. Next, că tot eram în zonă am văzut și Gemäldegalerie care conține tablouri din secolul 13 până prin secolul 18, de fapt mi-au scârțâit tălpile bocancilor și pe parchetul muzeului acestuia. I could say that pentru ca s-a întâmplat la propriu. Mostly am mers pe vârfuri, am alunecat sau am atins podeaua fooooarte încet ca să nu se audă. Zici că aveam papucei d-ăia de copii care chițăie ca să-i facă să meargă. Imagine! Mă simțeam extraordinar de bine când oamenii aveau audio guide-ul pe urechi sau le scărțâia și lor la fel încălțămintea sau atunci când eram singură în întreaga sală. Note to self: cand mai vizitezi un muzeu, schimbă-ți papucii. Foarte frumoasă și mare galeria. Am mâncat la Vapiano din Berlin de data aceasta, mai mic și mai aglomerat ca cel din Viena de acum 2 săptămâni. Next on the list, Pergamonmuseum care este absolut fantastic. Loved it!
Day 9:
Last day, sniff sniff. Mi-am petrecut dimineața căutând un afurisit de magnet in forma de urs pe care am amânat să-l cumpar în primele zile și dupa ori nu l-am mai găsit, ori nu-l mai aveau. Next time îl cumpar, cum îl văd. De fapt așa o să fac cu toate suvenirurile, le iau pe loc. Asta e dacă acolo costă mai mult decât dincolo, măcar nu plec cu buza umflată. În avion spre Ro erau o groază de străini cu diverse afaceri and stuff în Ro, am fost oarecum uimită, erau mai mulți străini decât români. Ah... și românii care erau... unii oameni liniștiti, normali, civilizați, cu bun simț, alții absolut cretini: să vorbești tare o oră din Viena până în București despre ce ți s-a întâmplat ție și ce dobitoc handicapat ești mi se pare o mârlănie extremă. Ah la final a mai simțit nevoia să-și mai bage ceva în ucrainenii din Kiev care nush ce i-au facut cu câteva zile înainte, deși era numai vina lui. Ăsta a fost la fel ca ăla de anul trecut care 2 ore si ceva până la București a înjurat nemții cu tot cu aeroporturile și companiile lor aeriene că și-au permis să schimbe poarta cu vreo ora inainte de la 22 la 40, cam vreo 10 minute de mers pe benzi rulante distanță. Big deal. Mă rog. Cred că toți prind curaj când știu că-s înconjurați de români și ajung în România.
Berlinul mi s-a părut mult mai grăbit decât Viena și un pic mai less tourist-friendly. Ah dacă vă duceți în Berlin, luați-vă abonamentele de 3 zile la vreo 60 de muzee. Costă 20 euro pt adulți și 9,5 euro pt studenți. Merită! Ah și Berlinul acceptă carnetele de student românești. ;;) Dacă îmi mai aduc aminte ceva revin.
P.S.: Ne-am învârtit pe lângă Hackescher Markt la greu. Este un fel de Lipscani mai primitor și este o piață cu muuuuuuulte mese. Este foarte aproape de Berliner Dom. Mi-a placut că pe toată durata șederii mele în Berlin am avut ocazia să îmi văd pătura roșie și cea verde cumparate de la Ikea pe toate scaunele de terasă.
Berlinul este un oraș GIGANTIC. Deci metroul este la fel de gigantic, pare înspăimântător dar nu e, e doar mare și trebuie să mergi multe stații sau stații lungi. I mean pe hartă arată drăgălaș. Iei de aici și ajungi acolo, doar atâtea stații și dacă ar fi s-o iei pe jos ar fi imens. Prețul abonamentului pe o săptămână e la fel ca în Viena cam 28 de euro, numai că berlinezii sunt mai practici poți să-ți iei un abonament pe 7 zile și în alte zile nu doar lunea ca în Viena. Evident abonamentul este pe metrou, autobuz, tramvai și Schnellbahn. Partea aiurea la autobuze e că dacă te considerai sac de cartof în București în autobuze, în Berlin ieși de acolo milk-shake. Curbele te fac praf și dacă nu te ții bine când oprește în stații se lasă fooooarte într-o parte ca să poată să urce toată lumea. Ah asta în stațiile în care oprește pt că apasă cineva pe buton. Pt turiști e foarte tricky. Trebuia sa cobor la o stație și n-a oprit nici la cea de dinaintea stației, nici în stație, nici după ea, că nu cobora nimeni și nu era nimeni în stație. Da, înțeleg că e mai practic dar dacă habar n-ai stațiile, străzile e nașpa.
Subscribe to:
Posts (Atom)
