DTS și Chișinău

În ultima săptămână am fost în vizită mai mult decât pe-acasă.
Am început cu Drobeta Turnu Severin mulțumită invitației Anei. THANK YOU!!
Am vizitat orașul. Iar dacă e vreun loc în țara asta în care latinitatea dă pe afara, acela ar fi Drobeta Turnu Severin.
Am fost mega impresionată de cât de curat e. Calitatea străzilor e impecabilă. O grooooooază de verdeață în oraș, ca de altfel în tot județul. Oameni foarte interesați de cum arată casele lor și pe din afară. Ca atare, aspectul per ansamblu al orașului este extraordinar. Plus... Dunărea e la ea acasă. Aș fi stat pentru totdeauna pe malu' ei uitându-mă cum curge. Nothing more relaxing. Am încercat braga, domn'e. Era chiar coadă mereu la ghereta cu bragă. Când i-am zis prietenei că acum pot să spun că am încercat și braga în viața asta, cele 2 tanti care beau aceeași licoare pe banca lânga mine, s-au întors și mi-au aruncat o privire de "femeie, unde naiba ai trăit până acum". Vă recomand să vă faceți drum pe aici.

Am trecut și pe la Băile Herculane pentru prima dată în viață. Au inceput să lucreze la hoteluri și clădirile vechi. Este absolut divină stațiunea. Nu e greu să-ți imaginezi de ce era vizitată odată de toată lumea bună a Europei. Munții, Cerna și clădirile vechi foarte, foarte frumoase... un loc extraordinar. Sper doar să le renoveze cât mai repede și să facă cineva ceva cu ele. 

Apoi... mi-am îndeplinit un vis, acela de a vedea Cazanele Dunarii. :x:x:x: Finally happened!
Mi-am petrecut cam 100 la suta din timpul de pe Clisura Dunarii cu gura căscată. Nu-mi venea să cred cât de frumos poate să fie și să fie la mine în țară. Bine... și la sârbi.
Vă recomand cu toată inima să mergeți măcar o dată pe aici, o să rămâneți complet fascinați și o să doriți să reveniți.
Mi-a fost arătat și locul pe unde fugeau românii din țară înainte de Revoluție. Cea mai scurtă distanță dintre noi și sârbi, să zicem 200 m, însă cea mai adâncă parte a Dunării, vreo 70 m. Mă întreb câți oameni au murit încercând să ajungă la sârbi, deoarece curenții din zonă nu păreau foarte prietenoși.
Am vazut în sfârșit statuia lu' Decebal. :X  Fooooarte inspirat nenea Iosif Constantin Drăgan. (De-ar lasa toți oameni cu foooarte mulți bani ceva la fel de impresionant în urma lor. Bisericile sunt overrated, guys. Dar cine să le spună dobitocilor care ne folosesc banii ca să facă Catedrala Mântuirii Neamului?)
Și am văzut și monumentu' lu' Traian, făcut de sârbi pe partea lor.
Am trecut și prin Orșova... alt loc în care nu credeam că voi ajunge vreodată. Impresionantă priveliștea ce-o au locuitorii. M-am holbat și la un ciuf al insulei Ada Kaleh și la Porțile de Fier 1. 
Incă o dată îți mulțumesc de ocazie, Ana!

După ce am venit din minunata călătorie, am plecat spre Chișinău.
Spre Chișinău am trecut și prin Huși. Am ochit eu niște clădiri vechi foarte frumușele, poate o să mai ajung vreodată. Mereu am vrut să ajung în orașul acesta.
Priveliștea dinspre Huși spre vama Albița este EXTRAORDINARĂ!!
Dupa vamă, Prutul. Another dream come true, chit că l-am văzut de pe un pod, în trecere.
Dupa ce treci Prutul, este atât la figurat, cât și la propriu, altă lume, alt film.
Peisajul este tare drăguț, iar drumul nu trece prin sate. ESTE O GROAZĂ DE VERDEAȚĂ!
Mi-a placut mult faptul că fiecare stație de autobuz, banuiesc, corespunzătoare fiecărui sat avea mozaicul său.
De asemenea, troițele la ei nu mai sunt ca la noi, relativ simple, să zicem o cruce sau o icoană, sau un Iisus pe o cruce. Doar alea ai caror sponsori sunt mai cu dare de mână sa fie cu picturi, sculpturi etc etc. Niet! La ei TOATE troițele sunt mega detaliate, încărcate, decorate! Fiecare Iisus e sculptat și e pe o cruce și la picioarele lui neapărat un craniu și niște oase.
Ajungem în Chișinău, sau mai bine zis Kishinev. Alt vis împlinit.
Străzile se strică. Petice peste petice. Un oraș extraordinar de verde!! Atâtea locuri în care să te plimbi, nici Bucureștiul nu are. Am ramas plăcut impresionată de clădirile vechi. Am văzut Arcul de Triumf și centrul!
Am fost la statuia lu' Ștefan cel Mare și Sfânt!
Mereu am vrut să văd arcul acela în realitate.
Aș vrea să revin în vizită.
În general oamenii ți se adresează în rusă, și celor rusânaci rău de tot le e scârbă să vorbească în română. E o amestecătură tare ciudată de limbi țara asta. La restaurant meniul era în română de la cap la coadă, ospătărița rusoaică, rusoaică, care abia rupea română. Iar ospătarul care ne-a adus nota mai ca ne-ar fi scuipat când a auzit de limba română.
Ospătarul de a 2a zi a fost culmea moldovean cu limba română prima.
Am realizat că oamenii ăstia din Basarabia au propria lor identitate și sunt mulțumiți cu asta. M-am convins că nu au nicio treabă cu nicio unire, înainte era doar o presupunere, dar la fața locului convingere absolută.
Nunta la care am mers a fost pliiiină de tradiții. Noi am fost ca la film, nu ca la nuntă. Nu ai nevoie de floricele pentru că platourile cu mâncarea sunt unele peste altele. E o experiența completă o nunta în Basarabia.
Am incercat cvas, care e un fel de must, dar nu de vin, ci de bere. Așa mi s-a părut.
Tre' să te obișnuiești cu vocabularul care chit ca e în română, e total altfel decât cum vorbesc oamenii in România. Nu zic acum de regionalisme, ci pur și simplu alte cuvinte, alte expresii pentru a desemna aceleasi actiuni, lucruri. Alte cuvinte, alte expresii pe care un român nu le-ar folosi, sau le-ar mai folosi nici în ruptu' capului.
Radiourile nu sunt doar în rusă sau doar în română. Acum îți vorbește dj-u' în ro, acum în ru. Zic de radiourile lor, că mai toate de la noi se prind și la ei.
Sper să mai ajung prin Republica Moldova. Nu m-am simțit exact ca acasă, da' nici ca într-o țară complet străină.