Saturday, November 29, 2008

Ce bine era...

Stiam ca la liceu se va schimba treaba, ca va trebui sa merg mai mult pana sa ajung la el. 
Si totusi, sunt printre aia norocosi care au intrat la primu' liceu de pe lista de optiuni si care face 10-25 de minute pana la liceu, in functie de trafic. 

Ce bine era in scoala generala cand trebuia doar sa traversez strada si ajungeam la scoala. 
Dar nu asta ma frustreaza neaparat, distanta pana la liceu. Slava Domnului ca nu ma trezesc la 5 ca sa plec la 6 de acasa astfel sa ajung la 7:30 de acasa.  De obicei plec la 7 fara 5. 

Una din amintirile cu scoala generala e aceasta: dimineti cu soare, clasa a 2a si a 3a, ba chiar si a 4a :-? intrat de la 9:15... 9!!!

Azi am meditatii la 11 deci mi-am pus ceasu' sa sune la 9... m-am trezit la 8.59. :| 
Si sunt relativ mai odihnita ca in restu' saptamanii cand, indiferent la ce ora ma culcam, tot obosita ma trezeam. 

It could've been worse... i know... dar faptul ca sunt unu' din oamenii care se trezesc usor dimineata si saptamana asta mi-au trebui 7 minute in plus pana sa pot sa ma ridic din pat ar trebui sa ma faca sa-mi pun intrebari... 

Mda... si cica orar de iarna: 45 de min ore  si pauza de la 5 a ajuns la 10... deci n-am castigat nimic. 
La inceput am fost ofticata de pauza de 5 minute, dar m-am obisnuit cu aia si gandul ca plecam mai repede acasa.  

Si era asa de bine cand nu ma trezea o sonerie afurisita pe care desi o schimb destul de des tot ma scoate din sarite...

In a 8a :-? intram la 8? Vaii... atat de aproape scoala si orarul mai normal... I sooo miss it :-<  

Si macar daca m-as trezi cu un scop... daca m-ar astepta ceva, ceva ce o sa-mi foloseasca,  in unele zile la liceu. Profii s-au sictirit si  ii inteleg oarecum dar nu e vina noastra totusi ca au salariile asa de mici. Ne tot dau proiecte ba chiar daca putem sa predam noi pt nota evident.  
Ah si faza cu fisa de monument si marketing-ul monumentului etc etc la arte : desen si muzica e o tampenie debitata de o minte idioata din Minister... Sunt abia a 11a :| de unde dracu' vrei marketing... Si zau inteleg ca poate o sa-mi foloseasca la ceva in a sick and twisted way... dar zau nu stiu cati au chef sa gaseasca case ce fac parte din patrimoniul national, si in care mai stau oamenii si sa faca fotografii si sa ia interviuri si etc etc... Eu n-am... mai degraba m-as culturaliza vizitand decat prin proiecte... 

8-|...   and I'm being told it's only getting worse. 


Friday, November 28, 2008

Made in Romania


Ca in fiecare joi dupa meditatii, ma aflu in tramvaiul 32... ca afurisitu' ala de 23 vine cu anii. 8-|

Ca in fiecare joi ma aflu in tramvaiul 32 aglomerat. 

Ei bine joia aceasta n-a fost o exceptie. Imi gasesc un loc... daca stau sa ma gandesc, il aleg mereu pe acelasi . :-?  

Joia aceasta un stimabil domn urca in tramvai si debuteaza in scena ce va urma. 

"Stimati calatori, nu sunt singurul caruia i s-a intamplat aceasta. Acum 7 ani fosta mea sotie si fiica mea au fost rapite si sunt sechestrate de aceia care ne conduc din umbra. Ele sunt sclave sexual. Nu le pot gasi. Am incercat in toate modurile posibile. Rapitorii poseda tehnologie cum numai in filmele SF putem vedea. Acestia ne conduc si ne-au condus si inainte de 89... cica a fost o revolutie atunci. Acestia conving tineri sa violeze si sa ucida, dar ei nu stiu la inceput ce vor face. Toti avem o ruda in situatia aceasta." 

Urca un rrom cu acordeon. Il saluta, vazand ca e persoana care iesea in evidenta cel mai mult din peisaj si incepe sa cante. 

Stimabilul isi continua discursul care se vedea ca fusese repetat de mii de ori pt ca atunci cand se incurca intr-un cuvant isi relua monologul ca pe o poezie din clasa intai. 

Un shmecherash ce "se ducea sa-si cumpere haine de bal" din Unirii comenteaza stimabilului. 

Acesta ii raspunde in termeni foarte elevati. Fapt ce ma face sa cred ca e vreun intelectual who has gone insane. 

Shmecherasu' continua ofticat.  

Intre timp rromul, care se plimba prin tramvai cantand, ajunge din nou langa mine si stimabilul, care era la 1m, si canta "Casuta noaaastra, cuibusor de nebunii" la acordeon. 

Moment in care mai multe persoane incep sa rada de situatie, printre care si eu. 

Stimabilul continua. Vede ca n-are succes, coboara la 11 iunie. Unde urca alti shmecherasi si shmecherase care se cunosteau cu primul si incep sa tipa unii la altii peste oameni comunicand. 

E ironic dar acestia nu vor avea niciodata idee de ce scena a fost cu 2 secunde inainte sa urce, desi stimabilul a coborat pe la aceasi usa, in timp ce ei urcau. 

Scena cu oratorul neinteles, acordeonistul si aglomeratia din tramvai mi s-a parut de o absurditate demna de piesele lui Eugen Ionescu. 

Cred ca nici daca incercam sa inventez o scena bolnava nu-mi iesea mai bine. 

Unbelievable... 
 

Tuesday, November 25, 2008

What about snowing?


Nu-mi place frigul,  

dar uitandu-ma pe geam,

Vreau sa vad fulgi de nea cazand.  

Stiu ca o sa fie haos in Bucuresti iar cu ninsoarea. Munti de zapada, gheata. 

But, i miss snowing. 


Saturday, November 22, 2008

People want steadiness

Ma uit in jurul meu si vad doar relatii de lungaaaaaa durata sau dorinta existentei lor.
Ma uit la colegii si prietenii mei cu relatii mostly lungi, becoming lungi sau cu obsesii ce persista de ani de zile. Cred ca am auzit de 897498364938 ca "daca la varsta asta esti intr-o relatie asa de lunga, cand o sa mai cresti ce o sa faci?". (p.s.: nu mi s-a spus mie... am auzit in jurul meu)

De unde deduc ca oricat de tanar ar fi un om, dorinta asta de siguranta apare intr-un mod salbatic si il acapareaza. People don't really like changes. Emotional changes hurt and the normal ones don't really assure you about something.

Cred ca d-asta exista si institutia asta a casatoriei. Stiu ca motivul principal e love-u' ( care se poate manifesta in voie si fara un act :D ) dar cred ca si frica aceasta ca za one sa nu plece asa de usor.

Dorinta asta de steadiness este atat de persistenta incat egoismul nostru obliga indirect sau direct o persoana sa-si petreaca restul vietii cu noi. And they may be in love with you, but feelings fade away and later it gets nasty.

I'm dead tired to see people whose feelings have just teleported in some other dimension and still... they're married.

Pana si societatea asta obliga omu' sa fie steady in a relationship. In unele chestii za person tre' sa fie casatorit ca sa obtina ceva... Mostly money. :-? pe care sa aiba cine sa-i plateasca inapoi.


Mda... people want steadiness.

Friday, November 21, 2008

Mai multe la un loc 11

1.Been a bitch lately. :-?

O fi si de la frig. Sezonu' rece isn't really getting me on. It never did.
S-a dus dracu' noiembrie si eu tot nu am caldura... ( vorbe cu miere pt sistem... pt un intreg ansamblu de factori care nu-mi permite sa nu inghet in casa ;;) ) Nu ca frigul de afara ar fi mai dragut.
Nu stiu care ar putea sa fie explicatia for being a heartless bitch for the past few days.
I guess i got fed up by people that don't think i deserve to be treated like a normal human being, is it written on my forehead "robot" ?
But i always get fed up by this kind of people... :-? and i move on.

Epopeea vecinilor de sub apartamentul meu continua... azi la 4-5 dimineata se injurau si se aude :-w...


2. Voua vi se pare ca masurile de la haine se potrivesc? Eu nu mai inteleg nimic. Am haine de la XS ( extrasmall) la L (large) care-mi vin bine. :| Nu mai zic de incaltaminte dar acolo mai inteleg cum sta treaba, calapod, tari diferite.


3. Sunt abia la liceu si eu cand ajung sa mai am timp liber nu mai am chef decat sa stau si sa mi se atrofieze neuronii. Sunt atatea carti pe care vreau sa le citesc si n-apuc. Stiu ca daca se vrea se poate cred ca stiu cel mai bine sintagma asta but...
Sunt atat de fatiguee si pur si simplu saturata incat doar un film sau pierdut timpu' cugetand asupra nimicului singura sau cu cineva ma mai tin treaza. Adorm. Si incepe o noua zi...
Ah... am terminat si eu o amarata de povestire ( geniala) de 40 de pagini in 5 zile. :| Am citit in sfarsit Metamorfoza de Kafka. Chiar merita. Nu cred ca faptul ca era in engleza a fost atat de traumatizant pt neuronii mei, in vacanta am citit intr-o zi 150 de pagini in franca din lipsa de altceva. Deci it couldn't been that bad. Oboseala asta insa... ma prinde.
Cred ca sunt printre putinii oameni care n-o citisera deja, but i'm glad i did.

4. Sunt zilnic socata de cati oameni citesc blog-u' asta. Cand ma gandesc ca l-am inceput doar pt ca eram frustrata de ratb si eram plictisita... M-am gandit sa-l sterg... dar mi-am dat seama ca am cunoscut atatia oameni interesanti si cred ca terapia mea de a vorbi despre frustrari deschis inca nu s-a terminat. Recunosc da rezultate.


Felt like saying something here... stiu ca sunteti stresati de clipuri. I Knooow. :D

Monday, November 17, 2008

Khachaturian - Sabre dance

Ok am mai multe obsesii muzicale. Asta e una dintre ele :



Nu cred ca exista persoana de pe planeta care sa nu stie cantecu' asta. Imi aduce aminte cumva de Tom si Jerry.

P.S. : Compozitoru' era gemeni :-"

Santogold - Lights out




\ : D / new obsession.

Daaaaarliiiing.... \:D/

p.s. : adore the video!

Friday, November 14, 2008

Look for the bigger picture

Aseara... alaltaseara... one of these nights, nici nu mai stiu in ce zi sunt. Timpu' e asa de relativ de la o vreme pt mine. :| Am realizat ca nu ma mai plictisesc intr-o ora. Cand eram mult mai mica, in timpul orelor plictisitoare de la scoala eram gata sa-mi fac harakiri. Mi se pareau asa de lungi...
Acum si alea absolut enervante, idioate, tampite, nu ma mai dau gata, ma adorm un pic, da' trec asa de repede si alea. Mi-e dor, zau, de orele alea care erau ore nu minute. Suna tampit, stiu. But it's just the way i feel, si daca ar fi sa ma iau dupa explicatia aia ca in 2012 nush ce se intampla cu dimensiunile si bla bla... well, as avea un raspuns, but i won't settle for that.

Ideea e ca ... one of these nights ma ratacisem pe posturile tv cu 2 "patratele" de ciocolata.
Si... culmea... opresc pe tvr1... Adica pt mine tvr1 e ceva gen la tara, vara, cand nu se prindea alt post, in afara de tvr2 si moldova1 ( un post din Republica Moldova... multe chestii in rusa). Mda de 2 ani rudele mele au Digi tv d-ala ... deci am avut la tara si vh1 hits ffs. Asaaaa...

Si dau de "Bizbazar", o emisiune in care unu' e platit sa calatoreasca si sa vada niste locuri superbe. ( God... cred ca asta e una din top 10 all-time best jobs)
Si era omu' in Tailanda. Si ne duce omu' prin piete, prin restaurante(ce fac eu cand a doua zi ma trezesc la 6) si printr-un sat, unde erau femeile alea supranumite "gaturile-lungi" pt ca isi pun inele pe gat.
Si tipu' ne povestea si ne arata cum oamenii aia dorm in niste chestii fara pereti...pe scanduri, DAR pe care statul s-a gandit sa ii civilizeze dandu-le televizoare cu plasma si televiziune prin satelit. Pe sistemu' "ia si fa ca altii".

Si mai zicea el, omu' ala, ca pt nush cati centi copii aia din sat se lasa fotografiati. Si se strambau la camera video si erau funny... si then am avut revelatia.
Nu conteaza cine esti si ce faci... look for the fuckin' big picture. It's not about you. Nu tu o sa ramai throughout time in memoria oamenilor. E ceva mai mare ca tine that will . Apropo de oamenii de pe strada care fug de interviuri sau ca-i vede cineva la tv.
Cred ca si eu fac asta uneori, si mi se pare stupid, o sa ma dezvat.
I mean n-o sa retin fix copilu' ala din satu' ala din Tailanda (aia), dar voi retine ideea tribului ala.

Inca nu am ajuns la o concluzie bine definita, daca noi oamenii ne credem prea importanti sau nu. I mean in unele cazuri da, ne credem prea importanti, dar luat fiecare individ in parte si privind toate relatiile lui, viata lui, gandurile lui, actiunile lui, yes we're pretty important.
Si totusi nu ma pot hotari. Sunt gemeni.

The painted veil

Mi-a fost recomandat acum 937539579345798 de secole de catre Adriana , insa am ajuns sa-l vad abia azi.
Credeam ca e ceva romantic si siropos si diabetic de dulce. M-am inselat amarnic.

Contine una bucata Edward Norton pt fani. ( :-" )

A castigat un Glob de aur filmuletu' deci nu sta asa de rau.

Tagline-u' filmului e destul de catchy: "Sometimes the greatest journey is the distance between two people" si chiar descrie bine actiunea filmului.

God! How i enjoyed every bit of it: jocul actorilor, cum a fost regizat, costumele, background-u', pana si metaforele folosite. E un film foarte bun.

Cred ca e ceva cu mine, cum vad pe cineva care plange si e afectat asa "dramatic" de ceva, imi dau lacrimile si mie. Dar nu e un film d-ala la care sa mori si tu pe langa personajele care plang, e doar un film care merita vazut.

Felul in care evolueaza actiunea e surprising si n-o sa va plictisiti.

I really loved it.

Enjoy!

Thursday, November 13, 2008

Mai multe la un loc 10

1. Oboseala m-a bagat in transa. Nu mai sunt atenta deloc cu ce se intampla pe langa mine si abia pot sa imi mai tin ochii deschisi. Azi nu faceam legatura cu ziua in care eram si la cat trebuia sa fiu la liceu. Joi : 7:30... am plecat pe la 7 si un sfert de acasa pt ca atunci am realizat ca e joi si intru la 7:30, nu miercuri cand intram la 8:30. Tot am ajuns la liceu inaintea profei.

2. Obsesia mea ecologica a atins cote alarmante, m-am trezit cu jumate dintr-o lucrare in ghiozdan... acasa. O sa incerc sa ma linistesc si sa ma resemnez ca nu toti gandesc ca mine in legatura cu un lucru universal admis ca si bun.( 8-| )

3. M-am apucat de download-at soundtrack-u' de la Guitar Hero 3... in mod sigur voi lua si 2 si 1. Loooovely music. Ca sa va faceti o idee cam ce gen predomina:

( :X )

4. Despre scara mea.
Scara mea e o scara speciala. E o scara in care de 11 ani miroase la fel : urat, de la ce nu stiu... dar iti trebuie tupeu sa intri in ea.
Scara mea e o scara populata de oameni civilizati in aparenta.
Atat de civilizati sunt, handicapatii naibii, incat au ajuns sa mazgaleasca toti peretii de langa lift (de la diferite etaje) , ba chiar si in lift sa scrie cu marker permanent cuvinte in engleza si alea scrise gresit. Si mai rau e ca doar o familie din toata scara putea sa faca asta deci frustrarea e si mai mare pt ca nu pot sa fac nimic stiind cine face asta.
Throughout the years many have moved out and in.
Sunt si persoane dragute care chiar imi stiu numele si mereu imi spun pe nume si ma intreaba ce mai fac. Persoane care s-au mutat de curand si sunt prietenoase. Persoane care stau de ani de zile aici si sunt niste vaci vaci vaci vaci. ( aka scarba de la 2 cu fetele ei cu tot, urate si nesimtite)
Persoane mai mult sau mai putin dubioase.
Oamenii care s-au mutat de 2 saptamani sub apartamentul meu sunt niste dragalasi. I-am auzit intr-o zi tipand unu' la altu' ca tipu' a inselat-o pe tipa. Saptamana asta s-au si batut si ieri pe la 6 dimineata cand m-am trezit se injurau de rude.
V-am povestit de vecinii care fac gratar la ghena de la etaju' 7? Sa va mai zic ca tipu' are propriul cazino?

5. Stiti genul acela de persoane care v-au dat din prima clipa o senzatie negativa si care orice ar face nu puteti sa ii credeti? Sunt atat de antipatice incat nici un amarat de dialog nu puteti sa tineti. ( or it's just my case)


Cred ca ma repet... dar daca stresu' si oboseala asta sunt in liceu i don't wanna even think about what would my life look like in some years when i'll get a job and so...

Thursday, November 6, 2008

Chestii, trestii, Roisin

O zi de miercuri. O zi de miercuri cu un concert Roisin Murphy prevazut. (:x)
Ajungem
pe la 8 la Sala Polivalenta.
Sala cam goala.
La 9 incep Sunday People. Din ce melodii download-asem cu o zi inainte ( ca sa nu ma simt ca vitelu' la poarta noua la concert) mi se pareau chiar foaaarte tari si numai romani nu pareau. Au cantat vreo jumate de ora, insa live nu m-au impresionat... si nici pe cei din jur... sadly.
Dupa alta jumate de ora

When i think that i'm over youuu... I'm overpoweeered...

incepe concertu'.

Mi-a placut foarte mult ideea ca isi schimba costumu' la fiecare melodie ( nu ca asta as cauta la un artist), dar mi s-a parut tare. Si inca ce costumeeee.

Pacat ca majoritatea pozelor sunt blurry... Dar a cantat 2 ore cu o energie uimitoare.



Dear Miami, you're the first to go, disappearing, under melting snow...

Atmosfera a fost cam electro for my taste at times si deja bateriile mele cu energie se dusesera dracu' avand in vedere ca ma trezisem la 6, daaaar... am ramas cu un sentiment placut.

Sa va zic de lume... am stat la 15 cm de high class-u' Bucurestiului, aia cu night life de apar prin ziare, si n-am fost deloc impresionata in bine. Lume trend-oasa peste tot unde priveam.
"Draga o sa-ti placa, are niste melodii super tari"
Alt lucru dubios : desi scria "FUMATUL INTERZIS" peste tot, toata lumea fuma si evident ca aruncau pe jos. Adevarul e ca n-am prea vazut cosuri de gunoi, but still.

Was nice.




Random facts about my life:

Azi mi-am facut un test de cariera la consilierul liceului si am obtinut o lista de 20 de meserii posibile, niciuna ceva la care ma gandisem inainte. Pe primele locuri erau insa "maistru exploatari forestiere" si "maistru exploatari miniere si cariere". Sooo ironic :))
Ideea e ca m-am nascut sefa "director vanzari, marketing, publicitate, relatii publice" , culmea organizator de nunti:| , dietetician si nutritionist ( suna foooarte bine , dar faza cu executarea unor ani de medicina nu ma tenteaza deloooc), multe meserii ce au legatura cu sportu'...Am precizat ca e noiembrie si eu tot n-am ajuns la sala? Si doar v-am spus sa ma casapiti daca pana la sfarsitu' lu' septembrie n-ajung. ntz ntz.
Ah si faza care ma face sa-mi pun intrebari : consiliera "daca erai la real, aveai profil de economista" ; fostu' prof de mate: " te-ai fi descurcat la real". Nu e tarziu daca vreau sa-mi schimb orizontu' dar niciodata nu m-am vazut avand vreo legatura cu numerele which is kind of weird providing the fact that i've been advised to think about that possibility too si mereu m-am vazut cu limbile straine si chestii umaniste anyway.
Stati sa vedeti ce nota iau in test la economie saptamana viitoare si imediat voi fi deziluzionata de ideea de economist.

Sunt aiurita. Punct.

Tuesday, November 4, 2008

Would you die to be eco?

N-am cum sa conving pe nimeni sa creada in ce cred eu, nici nu trebuie.

Majoritatea persoanelor care ma cunosc stiu ca am o obsesie ajunsa la nivel patologic.
Aceasta obsesie se numeste ecologie.
Nu fac atat de multe lucruri eco pe cat mi-as dori insa cand vine vorba de hartie...

FRATE ! mori daca folosesti hartia aia pt ceva care chiar merita?
Sau dupa ce ai terminat cu ea s-o duci la o chestie/pubela pt hartie si carton din coltu' fiecarei strazi?

N-o sa inteleg niciodata de ce oamenilor chiar nu le pasa de mediul inconjurator sau de viitor.
Sunt incuiata stiu.
Am incercat sa inteleg de multe ori, tot n-am reusit. Gandurile care imi navalesc de fiecare data cand vad o hartie rupta si nefolosita dar care e aruncata, pur si simplu ma deprima.

Krieger a publicat pe blog un filmulet destul de interesant si foooarte deprimant ( pt mine cel putin) , dar pe care il voi post-a si eu. Here it is :



:-<

Saturday, November 1, 2008

nashpa

Azi, in timp ce asteptam tramvaiul, am vazut 3 autocare pline cu nemtzi, unul dupa altul.

Se duceau la Mall Vitan.

M-am saturat sa vad autocare cu nemtzi doar la Muzeu' de arta si la Mall Vitan.

Oare astea sunt singurele lucruri ce merita vazute in Bucuresti ?!

Muzeu' de arta e divin, insa Mall-u'... daca a ajuns atractie turistica e chiar trist.

Da. Stiu ca orasul asta e groaznic din multe puncte de vedere. Traiesc aici. Sunt constienta de ele.

Dar... oare nu avem nimic altceva mai bun decat un Mall de vizitat in capitala Romaniei?

:|